În şedinţa de guvern de ieri, 28 septembrie, Guvernul României a emis o nouă Ordonanţă de Urgenţă, prin care reglementarea preţului la medicamente nu se mai face prin ordin de ministru, ci prin hotărâre de guvern.
Această modificare a fost făcută sub pretextul aducerii a „mai multă claritate legislativă şi predictibilitate”. Obiectivele menţionate sunt invocate formal, doar pentru a asigura justificarea legală a unei OUG, adevăratele motive trebuind găsite în altă parte.
În mod vădit, ni se serveşte o minciună, modificarea impusă prin OUG având o singură menire – aceea de a anula Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009 şi modificarea sa prin Ordinul nr. 703/2015, emis de guvernul PSD, prin care se impunea ca, de la 1 ianuarie 2016, preţul medicamentelor inovative să nu depăşească preţul de referinţă generic (al celui mai scump generic). De facto, se impunea o reducere cu 35% a preţului acestor medicamente. Guvernul Cioloş, prin miniştrii Sănătăţii Achimas Cadariu şi, ulterior, Vlad Voiculescu, a decis în două rânduri prorogarea termenului de aplicare, spre uşurarea şi beneficiul firmelor producătoare care, cel puţin un an, au avut dreptul de a-şi vinde medicamentele la preţul nediminuat.
În timp, în plan politic începuseră să se audă acuze privind ilegalitatea prorogării aplicării reducerii şI referiri la prejudiciile materiale aduse bugetului asigurărilor sociale de sănătate şi pacienţilor. Aceste acuze sunt doar parţial şi nuanţat reale. Totuşi, principalul partid politic reprezentat în Parlament a iniţiat deja o campanie „de ieftinire a medicamentelor”, măsură strict legată de proximitatea alegerilor.
Totuşi, nu trebuie să ignorăm faptul că premierul Cioloş şi-a pus semnătura pe alte două minciuni existente în nota de fundamentare oferită presei sub formă de comunicat de presă, deocamdată.
Prima se referă la invocarea unei analize a unor experţi care au legătură cu două prestigioase instituţii, Banca Mondială şi London School of Economics, angajaţi de Ministerul Sănătăţii, care ar fi pretins că măsură diminuării preţurilor medicamentelor off-patent „ar duce la dispariţia de pe piaţă a unor medicamente esenţiale”. Experţii străini sau români nu au cum să facă o asemenea confuzie. Conceptul de medicamente esenţiale a fost adoptat de OMS referitor la acele medicamente, în marea lor majoritate generice şi foarte ieftine, de care fiecare ţară ar trebui să dispună în orice împrejurare. Evident nu aceste medicamente fac obiectul trimiterii menţionate. În aceste condiţii, putem crede că termenul de „medicamente esenţiale” ar trebui să se refere strict la medicamentele inovative cu patent expirat care ar putea fi retrase de producători de pe piaţă, neacceptând noul preţ. Dar, prin definiţie, aceste medicamente nu mai au nimic excepţional de vreme ce se comercializează de cel puţin 10 ani şi au fost deja copiate de mulţi alţi producători existenţi pe piaţa românească!
Cea de-a doua afirmaţie eronată este cea legată de faptul că „această măsură nu ar avea niciun impact asupra bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, „deoarece CNAS decontează în funcţie de preţul genericului şi nu al medicamentului off-patent.” Nu am nici un dubiu că experţii invocaţi ştiu că o eventuală scădere cu 35% a preţului medicamentelor cărora le-a expirat patentul va trage în jos şi preţul de referinţă după care se face decontarea de către CNAS (şi nu în funcţie de preţul genericului!). Este însă drept, bugetul CNAS nu ar fi influenţat deoarece orice depăşire de buget este recuperată de la producători printr-un alt mecanism – clawback.
Aceste trei induceri în eroare intenţionate deranjează prin faptul că sunt de natură a ascunde adevărul: guvernul renunţă la diminuarea cu 35% a preţului medicamentelor off-patent!
Mai mult, sarcina pare a fi lăsată în seama viitorului guvern. Comunicatul de presă ne anunţă că „până la această dată nu au fost făcute studii de impact care să justifice alegerea unei metodologii sau a alteia”.
Cum studiul de impact poate dura, nu ar trebui sa ne mire dacă săptamâna viitoare va fi emisa o hotărâre de guvern care să preia integral prevederile actualului ordin şi care să prevadă că o eventuală modificare a preţurilor medicamentelor în cauză se va face după ce se va finaliza un studiu de impact, adică undeva după ce mandatul acestui guvern se va fi terminat!
Cine pare a fi câştigătorul acestei runde legislative? Marii producători de medicamente, care după ce au reuşit să-şi menţină preţul vor mai beneficia probabil de o nouă amânare a dezbaterii pe această temă. Între timp banii curg!
Cred că România ar fi trebuit să adopte de multă vreme un regim al preţurilor la medicamente mult mai ferm, fără ocolişuri şi portiţe, în care producătorii de medicamente inovative cu patent expirat să aibă libertatea de a-şi stabili preţul, inclusiv de a-l creşte dacă vor să evite exporturile paralele. În relaţie cu banul public se pot impune preţuri diferite de cele stabilite „la liber!”. Pentru achiziţia de medicamente de către spitale sau prin reţete compensate se poate stabili un nou preţ, fie printr-un mecanism global, fie prin contracte cost-volum, fie prin licitaţii, mecanisme prevăzute de lege dar ignorate.
Cine este pierzătorul deciziei guvernamentale? În mod evident contribuabilul român, care plăteşte medicamentul respectiv integral sau parţial la preţul nediminuat de Guvern! Şi totuşi, ce i-a lipsit guvernului Cioloş pentru a face ordine în acest domeniu? România cheltuie 1,5% din banii publici pe medicamente, mai mult de 2000 de milioane de euro!!! Când ai de reglementat asemenea domeniu, este greu să te bazezi pe puterea de inovaţiei şi de previziune a unor oameni care nu au avut nicio tangenţă cu subiectul.
De fapt, ceea ce i-a lipsit sunt… tehnocraţii!
Articolul a fost preluat de pe România Curată