Un lider sindical afirma saptamana trecuta ca oamenii au fost folositi itotdeauna, si itreprinderilor li s-a dat i mod programat doat atat cat aveau nevoie sa supravietuiasca, nimic mai mult sau mai putin. Principiul folosit i acest caz este acela ca o masa de flamanzi care mai spera este usor de manipulat.Tractorul a fost si a ramas una dintre intreprinderile cu cele mai mari probleme economice si sociale din tara. Aproape pe neobservate, Partidul Democrat a devenit formatiunea care a avut grij
Un lider sindical afirma saptamana trecuta ca oamenii au fost folositi itotdeauna, si itreprinderilor li s-a dat i mod programat doat atat cat aveau nevoie sa supravietuiasca, nimic mai mult sau mai putin. Principiul folosit i acest caz este acela ca o masa de flamanzi care mai spera este usor de manipulat.
Tractorul a fost si a ramas una dintre intreprinderile cu cele mai mari probleme economice si sociale din tara. Aproape pe neobservate, Partidul Democrat a devenit formatiunea care a avut grija de destinele societatii dupa schimbarile politice din tara noastra. De cate ori apareau probleme economice, conducerea societatii apela la Partidul Democrat, si chestiunea se solutiona. in schimb, oamenii erau constienti de ajutorul primit si s-a sperat itotdeauna ca ei nu uita acest lucru.
in contextul dat, privatizarea n-ar fi fost o miscare nimerita, pentru ca nici un politician nu ar fi avut acces direct la atatea mii de voturi, daca societatea avea un proprietar care stia bine ce are de facut pentru a depasi situatiile de criza. Singura tentativa mai seroasa de schimbare a proprietarului s-a produs i 1997, cand FPS a icercat sa gaseasca cumparatori. S-au aratat interesate trei firme straine: Diabco din Egipt, AGCO din SUA si Daewoo din Coreea. Discutiile cu ivestitorii au esuat, pentru ca uzina avea datorii prea mari, si statul nu era dispus sa uite de ele.
S-a avansat ulterior ideea divizarii firmei i mai multe centre de profit, i speranta ca i acest fel cheltuielile vor fi supravegheate, iar personalul va fi ajustat dupa nevoile fiecarui modul i parte. Acest plan se mai dezbate si astazi. De la iceputul acestui an s-a pus i aplicare o alta strategie de privatizare partiala, respectiv prin vanzarea a 13 active. Nici aceasta isa nu a adus uzinei miliardele pe care le astepta, pentru ca i final nu s-au gasit cumparatori decat pentru casa de oaspeti si tipografie, dar aceasta din urma se afla i litigiu. Liderul PD, Petre Roman, a apreciat ca Tractorul ar avea nevoie de numai 2.700 de oameni pentru a asigura productia actuala, aceeasi idee fiind imbratisata acum si de conducere. Emil Nita, directorul administrativ, crede ca dupa realizarea divizarii, acesta va fi numarul de salariati care va ramane i sectoarele unde se produc tractoare.
In Tractorul au fost
pompate 600 miliarde lei
inainte de 1989, la Tractorul lucrau 20.000 de oameni, care realizau o productie anuala de 60.000 de tractoare. Acum uzina mai are 10.000 de angajati, iar anul trecut acestia au produs 4.000 de tractoare. incercand sa se capitalizeze, itreprinderea a contractat credite succesive, a caror valoare se ridica la aproximativ 600 miliarde de lei.
Tractorul a fost unul dintre cei mai importanti exportatori din judet, iar scaderea comertului exterior a dus la diminuarea volumului livrarilor la export, cu 50% fata de 1989. in afara de credite, Guvernul nu a fost i stare sa promita nimic producatorului intern de tractoare, nici macar ca exista o sansa de a fi privatizat. Problema uzinei este ca producatorii agricoli nu au bani sa cumpere masinile care le sunt oferite, iar comenzile pentru export nu pot fi realizate, deoarece nu exista bani pentru demararea productiei. Programul pentru acest an prevede ca uzina sa livreze 8.000 de tractoare la export, pentru care exista deja comenzi, si 4.000 pentru piata interna. in primele patru luni, uzina a produs 400 de tractoare.
in cazul Roman SA lucrurile nu stau mai bine, dar nici mult mai rau. Uzina se afla sub atenta supraveghere a PNTCD, partid care-si colecteaza voturile de la constructorii de autocamioane. inainte de Revolutie, uzina avea 26.000 de angajati, iar acum au mai ramas 10.600. in vremurile de glorie se lucra i trei schimburi, iar pe poarta itreprinderii ieseau 28.000 de autocamioane, din care mai mult de 6.000 erau livrate i zonele miniere. Anul acesta, directorul Carol Rugacs ar fi bucuros sa vanda 1.700 de autocamioane. Conducerea itreprinderii nu prea este atrasa de ideea imprumuturilor bancare, itrucat creditele sunt prea scumpe. Ca si tractoarele, autocamioanele se vand greu, pentru ca nu exista sisteme de finantare care sa permita achizitionarea acestora, cum ar fi leasingul. Pe masa directorului vin zilnic cereri pentru achizitii, dar nimeni nu poate plati pe loc.
Roman SA datoreaza aproximativ 1.000 de miliarde de lei, 60% din aceasta suma reprezentand majorari de itarziere. Ca sa recupereze creantele, Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a icercat de mai multe ori sa puna sechestru pe bunuri imobile, dar nu sa vandut nimic.
Prea multi angajati,
prea putine camioane
in viitorul imediat este posibil sa se aplice un nou program de reducere a personalului, conducerea uzinei apreciind ca nu poate exista eficienta daca 10.000 de oameni fac doar 1100 de autocamioane, pe cand i trecut 26.000 faceau 20.000. Daca Roman si Tractorul se confrunta cu problema cererii pietei, IAR stie si ce vor beneficiarii, si de unde trebuie sa vina banii.
Daca pana acum mai existau sperante ca asocierea cu Bell Helicopter Textron va deveni oficiala, acestea s-au cam spulberat. in schimb, privirile si sperantele se idreapta spre concernul franco-german Eurocopter, pe care autoritatile s-ar parea ca il prefera firmelor americane. in noua ani, personalul IAR aproape ca s-a ijumatatit, ajungandu-se de la 4.300 de salariati la 2.350. Acestia nu lucreaza isa tot timpul, aproximativ 40% aflandu-se i somaj tehnic, din cauza lipsei comenzilor.
IAR trebuie sa modernizeze 24 din cele 90 de elicoptere PUMA aflate i dotarea Armatei romane, care va beneficia astfel de elicoptere de lupta izestrate cu sisteme similare existente i armatele tarilor membre NATO.
Industrializarea furioasa a Brasovului a facut ca aici sa existe si o societate producatoare de rulmenti. Rulmentul a fost scoasa pana acum la privatizare de trei ori, dar nimeni nu s-a icumetat sa preia pachetul majoritar de actiuni de la stat. Firma nu are problemele pe care le itampina celelalte uzine, reusind sa realizeze an de an profit. Exporturile au scazut isa anual, de aceea solicitarile sindicatelor au avut i vedere sustinerea exportatorilor interni.
Cristina Antonie