Mult trambitata de un grup de deputati PNL, amnistia fiscala are corespondent in Ordonanta de urgenta nr. 68/1999. Guvernul hotara prin acest act sa ierte datornicii de penalizari, partial sau total. La schimb, firmele se obligau sa vireze statului, in lunile imediat urmatoare (iunie-noiembrie), valoarea datoriilor vechi (fara majorari), plus taxele si impozitele la zi. Targul parea rentabil. Daca achita pe loc 100 milioane lei, debit vechi de patru ani, firma era iertata de 365 milioane lei, penalizare. Totusi, se mai impunea o conditie: plata obligatiilor curente. O nimica toata, ar spune unii. In realitate, e vorba de o capcana.
Anularea datoriilor,
o utopie
Un amanunt tehnic naruieste visele datornicilor. Fiscul nu opereaza stingerea datoriei la intamplare. Stabilita prin ordinul ministrului finantelor, ordinea este stricta: o data creat debitul, orice suma va merge mai intai spre stingerea acestuia, apoi va acoperi majorarile de intarziere si, in cele din urma, obligatiile curente. „Plata obligatiilor bugetare se face distinct, pe fiecare fel de impozit, taxa, contributie si alte venituri bugetare, in cadrul acestora, in ordinea vechimii” (Ordinul ministrului finantelor nr. 620/1997, prevedere reluata in Ordinul nr. 1.616/1999).
Reglementarile emise de minister fac imposibil de realizat una dintre conditiile fundamentale ale OUG nr. 68/99: anume plata obligatiilor curente. Nu poti achita nici un leu pentru acoperirea acestor taxe si impozite, daca nu ai stins, mai intai, suma restanta, cu majorari cu tot. Asa stabilesc regulile fiscului. Aceasta prevedere nu este insa inclusa in legea contabilitatii, fiind, paradoxal, putin cunoscuta chiar de cei care ar trebui sa o aplice: contabilii. Cu toata buna intentie, o firma va inregistra in contabilitate stingerea totala a datoriei, fara sa mai ia in calcul majorarile de intarziere, care, in temeiul OUG nr. 68/1999, sunt considerate anulate. Din perspectiva fiscului, majorarile de intarziere au ramas, banii s-au platit in „contul” lor, obligatiile curente sunt neachitate si risca sa adune penalizari. „Fiscul va constata, ca firma in cauza nu a indeplinit conditia de baza a ordonantei si, prin urmare, pierde dreptul la facilitatile stabilite de aceasta”, precizeaza Ana Dinca, director la Audit One, firma de consultanta fiscala. Trebuie precizat ca nici organul fiscal nu tine o fisa a platitorului, care sa cuprinda o evidenta analitica a informatiilor referitoare la obligatiile bugetare, astfel incat exista sanse ca „greseala” sa treaca neobservata. „In fapt, schimbarea ordinii de stingere a obligatiilor bugetare are loc ca urmare a unui act de control incheiat de catre organul fiscal”, precizeaza consultantul Ana Dinca. Aplicarea reglementarilor sta sub semnul intamplarii. Daca o firma care a operat contabil stingerea datoriilor fara sa respecte ordinea vechimii lor nu este calcata de fisc, pace buna! Teoretic insa, este pasibila in orice moment de amenda usturatoare, desi a fost de buna-credinta!
Statul se alege
cu castiguri grase
Ca efect al ordonantei „iertatoare” de datorii, statul s-a ales cu un plus fata de incasarile bugetare curente de 4.461,2 miliarde lei. In schimb, ar fi trebuit sa renunte la creante de 1.116 miliarde lei, reprezentand valoarea majorarilor de intarziere de care firmele ar fi, teoretic, iertate.
Dar cum aceasta amnistie este indoielnica, si aceste creante s-ar putea sa ramana in ograda statului. Amnistia fiscala se dovedeste a nu fi fost altceva decat momeala din care firmele au muscat, pacalite, o data in plus, de autoritati.
Un ordin al ministrului anuleaza aplicarea facilitatilor din OUG nr. 68/1999
Ana Dinca, director al firmei de consultanta fiscala Audit One, analizeaza cazul unei societati cu urmatoarele obligatii catre stat:
Scadenta debit Cuantum debit Majorari datorate
25 ianuarie 1999 20.000 lei 4.500 lei
25 aprilie 1999 10.000 lei
Societatea efectueaza o plata in data de 25 aprilie 1999, in suma de 30.000 lei si considera ca a achitat in totalitate debitul datorat.
Organul fiscal va proceda la stingerea obligatiilor bugetare restante in ordinea vechimii, asa cum prevede OMF nr. 620/197 (reglementare mentinuta si in OMF nr. 1.616/1999), anume:
Din suma de 30.000 lei se va stinge debitul datorat la 25 ianuarie 1999, in suma de 20.000 lei si majorarile de intarziere aferente acestuia, in suma de 4.500 lei.
Dupa aceasta operatiune, din suma ramasa, respectiv 5.500 lei, se va acoperi, partial, debitul scadent la data de 25 aprilie 1999.
Se va constata ca, dupa efectuarea obligatiilor bugetare in ordinea vechimii, societatea va figura debitoare, in evidenta organului fiscal, cu suma de 4.500 lei, reprezentand debit scadent la data de 25 aprilie1999 si neacoperit din plata efectuata.
