Începând cu anul viitor, guvernul va începe implementarea cadrului normativ pentru introducerea unui impozit nou pe muncă, aplicat salariaților și angajatorilor, la ideea fostului ministru al Educației, Ecaterina Andronescu.

Astfel, Planul de Acțiune pentru Educație 2019 – 2030, prevede înființarea unui cont personal de învățare pe tot parcursul vieții (ÎPV) pentru fiecare angajat, alimentat dintr-un impozit de 2% din venituri salariale (1% plătit de angajat, 1%, de către angajator) și administrat de un Fond Național de Educație.

”Nici măcar 1% din adulții români nu au urmat măcar vreun seminar, curs, conferință în 2018, în condițiile în care principalul obiectiv strategic al României pentru anul 2020 este ca cel puţin 10% din populaţia adultă (cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani) să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii”, se arată în documentul citat.

Iar ideea a pornit de la constatarea că structura bugetară este plină de absolvenți de facultăți private, forma la Distanță, care nu le-au oferit standarde de bază pentru funcțiile ocupate ulterior.

”Dacă ne uităm la structura angajaților din administrație, cam 70% din personal a absolvit o facultate privată care a avut forma de Învățământ la Distanță”, a explicat Ecaterina Andronescu, citată de cursdeguvernare.ro.

Acești bugetari, deprofesionalizați, cum îi cataloghează Ecaterina Andronescu, au câștigat însă un concurs. Majorarea din ultimii ani a salariilor acestora a generat chiar o situație inedită – salariul mediu de la stat este superior celui din privat.

În opinia celei care a deținut de patru ori portofoliul Educației, în cazul acestora nu se poate face altceva decând trimițându-i înapoi la cursuri: ”Nu ai cum să crești performanța profesională decât întorcându-l la școală și învățându-l ceva în plus, mai ales că totul evoluează”.

Statul nu poate susține o asemenea investiție, nici măcar în cazul profesorilor, de care depinde starea educației generațiilor ce vin, deși cadrele didactice ar avea nevoie de formare profesională obligatorie la anumite intervale.

”În ceea ce-i privește pe profesori, ei ar trebui obligați să urmeze periodic asemenea cursuri, în universități, nu cursuri improvizate organizate de firme la colțul străzii. Principala problemă a sistemului de învățământ este formarea profesorilor: un profesor bine pregătit și cu vocație poate face minuni, chiar dacă are o programă proastă. Însă un profesor slab pregătit, fără dedicație, nu va face nimic nici cu o programă excepțională”, a mai spus Ecaterina Andronescu.