Doua scrisori de intentie si un investitor comun constituie acum sansa pentru salvarea Bancii Agricole (BA). Dubla prezenta a Bancii Agricole a Greciei printre cei doi investitori care si-au anuntat disponibilitatea de a incepe negocierile cu statul roman, in vederea preluarii pachetului de actiuni al BA, denota interesul bancii elene pentru aceasta achizitie. Cel putin in acest moment, pentru ca depunerea ofertelor finale are ca termen data de 23 iunie 2000. Teoretic, grecii se pot razgandi, in functie de evaluarea pe care singuri o vor face, pe baza situatiei financiare a bancii pe care urmeaza sa o analizeze. Insa surse apropiate Comisiei de privatizare ne-au declarat ca interesul grecilor pentru banca romaneasca a fost vizibil chiar de la inceputul discutiilor privind posibila preluare a actiunilor. De altfel, insusi faptul ca Banca Agricola a Greciei si-a propus sa joace la doua capete sustine afirmatia surselor citate. Una din cele doua scrisori de intentie apartine bancii elene, iar cea de a doua unui consortiu in care Banca Agricola a Greciei este iarasi prezenta, alaturi de o filiala a bancii olandeze Rabobank si Fondul American de Investitii. Este greu de crezut insa, ca ambele scrisori de intentie vor imbraca forma unor oferte finale, fiind greu de inchipuit ca partea romana va accepta ca locurile ocupate de negociatorii straini la masa tratativelor sa fie dominat de un singur investitor, cel elen. Potrivit unor surse apropiate de echipa care participa la privatizarea bancii, dubla prezenta a grecilor este rezultatul a doua actiuni succesive: „Mai intai au venit singuri, pentru ca in cele din urma sa se alature celorlalti doi potentiali investitori”.
Banca Agricola a Greciei ocupa locul doi intr-un top al bancilor elene, fiind bine cotata de agentiile internationale de rating: Standard& Poors i-a acordat calificativul A, iar Moodys A2 precizeaza aceleasi surse.
O lege stramba pentru o cauza nobila
Succesul privatizarii Bancii Agricole din Romania, daca se va inregistra, vine la capatul a numeroase interventii pe care statul roman le-a facut pentru a ameliora situatia bancii, incepand cu anul 1997 si pana in prezent. Pierderi de mii de miliarde de lei au fost asumate de statul roman. In locul lor, banca a primit titluri de stat si o sporire a dependentei fata de Ministerul Finantelor. Disperarea autoritatilor romane de a salva banca, vadit in faliment, a determinat, in timp, si aparitia gafelor. Poate cea mai celebra a fost aceea cand, in 1999, in plin proces de retragere a depozitelor din Banca Agricola, proaspatul vicepresedinte al Comitetului de administrare al BA, Vasile Ifrim, reluand o idee ce fusese data publicitatii de un comunicat al Bancii Nationale a Romaniei (BNR), anunta ca: „Depozitele sunt garantate suta la suta de BNR”. O afirmatie in total dezacord cu legile in vigoare si care supunea deponentii la alte banci la un tratament discriminatoriu (cei de la Bankcoop, de exemplu, asteptau de cateva luni o decizie a BNR pentru a-si ridica banii indisponibili).
Ajutorul acordat Bancii Agricole de autoritatile statului a culminat, la inceputul acestei luni, prin emiterea unei ordonante de urgenta care viza masuri pentru „asanarea financiara a activitatii Bancii Agricole, in vederea privatizarii”. Din nou, disperarea de a face dintr-o relicva un produs vandabil a devenit vizibila. Ignorand legile in vigoare, aparatorii Bancii Agricole au strecurat un articol de act normativ ce avea menirea sa mai aduca bancii, ceva bani. Articolul 2 din OU nr. 49, din 11 mai a.c. prevede: „In vederea cresterii lichiditatii bancii si diminuarii pierderilor, Banca Agricola este autorizata sa desfasoare activitati in regim de mandat pentru recuperarea de creante preluate la datoria publica, prin negocierea directa cu Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB)”.
Ordonanta a aparut in Monitorul Oficial, la scurt timp dupa ce AVAB isi anuntase intentia de a incheia contracte de mandat cu institutii financiare ce aveau sa se implice in procesul de recuperare a creantelor preluate de la Banca Agricola si de la Bancorex. Fireste, nimeni nu putea opri Banca Agricola sa participe la aceasta actiune, desi de-a lungul timpului nu demonstrase capacitatea de a-si recupera propriile creante. AVAB nu plateste anticipat pentru aceste operatiuni, nu practica sistemul platii in suma fixa, ci doar onorariul de succes. Succesul operatiunii ar fi adus Bancii Agricole bani, macar atat cat sa plateasca salariile angajatilor. Dar o asemenea cerinta, imperativa, a recentei ordonante, contravenea altor reglementari in vigoare.
Asa se face ca intentia Bancii Agricole s-a lovit de incapatanarea secretarului de stat al AVAB, Dan Pazara, care ne-a declarat raspicat: „Fara licitatii, nu pot incheia contracte de mandat. Cu atat mai mult cand e vorba de bani publici”. De altfel, Pazara spune ca ordonanta nu obliga AVAB sa incheie un contract de mandat cu Banca Agricola, fara organizarea unei licitatii. Ceea ce s-a si intamplat. Sperantele BA nu sunt intru totul pierdute, pentru ca a fost singurul participant. Conform procedurilor, licitatia se va repeta si daca va ramane singurul solicitant pentru valorificarea creantelor AVAB, atunci Banca Agricola va putea trece la negocieri directe cu Agentia.
Aceasta actiune se inscrie in seria celor menite sa imbunatateasca imaginea BA si sa-i confere, pe de alta parte, un suport financiar care sa-i asigure o functionare normala pana la privatizare.
Bile negre acordate Bancii Agricole
· La inceputul anului 1996, alaturi de alte patru banci romanesti, Banca Agricola a fost pusa sub supraveghere de catre Banca Nationala a Romaniei;
· In noiembrie 1996, o declaratie fulminanta in ceea ce priveste situatia unei banci comerciale a trimis primul val de depunatori catre ghiseele bancii. Un vicepresedinte al PNL, Radu Boroianu, ulterior sef peste departamentul de imagine al Guvernului, sparge tacerea si anunta ca Banca Agricola are o situatie precara, aflandu-se in pragul falimentului. Banca Agricola detinea atunci 60% din depozitele populatiei; acum, volumul depunerilor populatiei este de aproape 4.000 miliarde lei;
· In anul 1997, prima interventie a statului, prin acoperirea cu titluri de stat a unei pierderi ce se cifra la aproape 4.000 miliarde lei, a fost argumentata de Mircea Ciumara, fost ministru al finantelor, prin faptul ca altfel Banca Agricola risca prabusirea;
· In 1999, sub impulsul Bancii Mondiale, Banca Nationala a Romaniei ia o decizie care determina un nou val de retrageri din conturile deschise la Banca Agricola. Desi in Banca Agricola exista un comitet de restructurare care actiona din 1997 (si care avea, ca membri, reprezentanti ai Ministerului Finantelor, ai Fondului Proprietatii de Stat si ai Bancii Nationale a Romaniei), Consiliul de administratie al BNR decide inlocuirea acestuia cu un comitet de administrare. Presedintele noului organism, Eugen Radulescu trebuia sa adune toate oalele sparte in timp si cu cioburile culese sa realizeze o marfa numai buna de scos la talcioc.
Puncte slabe, puncte forte
Dezavantaje
· Banca Agricola are nevoie de capitalizare, pentru a-si relua activitatea de creditare, din fonduri proprii; valoarea reclamata de bilantul contabil se ridica la aproape 100 milioane de dolari.
· Procesul intentat de SIF Oltenia impotriva deciziei actionarului majoritar de a diminua capitalul social la 100 miliarde lei, in vederea acoperirii unui volum al pierderilor de peste 1.000 miliarde lei.
Avantaje
· Banca Nationala a Romaniei (BNR) e autorizata sa deschida o linie de credit pentru acoperirea rezervelor minime obligatorii, pe care BA le pastreaza la BNR.
· Sumele trase de la BNR sunt negarantate si purtatoare ale unor dobanzi egale cu cea stabilita de banca centrala pentru rezervele minim obligatorii (acum 28%).
Anularea datoriei catre BNR, in valoare de 1.200 miliarde lei, reprezentand credite acordate de banca centrala pe baza Legii nr. 20/1996, simultan cu restituirea, de catre Banca Nationala, a sumelor deja platite 313 miliarde lei.r
Numarul mare de sucursale (in fiecare judet) si agentii aproape 180 confera atractivitate pentru un investitor ce intentioneaza sa dezvolte servicii de retail.
