randul lor, au contribuit si contribuie la partid. Serviciu contra serviciu.Ajutorul statului tine in viata si entitati economice care, intr-un mediu competitiv, nu ar fi avut nici o sansa. Platforme industriale ramase fara piete dau salarii miilor de muncitori, al caror efort ingroasa stocuri de marfuri fara cautare. Pentru ca ele, adaposturile bombei sociale, sa existe, este nevoie ca cineva, Fiscul, sa faca uitate datoriile neplatite, iar altcineva, Consiliul Concurentei, sa aprobe amnistii fiscale, amanari la plata datoriilor sau ajutoare de restructurare. Evident, oamenilor li se spune cui datoreaza painea de fiecare zi, iar ei, o data ajunsi in cabinele de votare, stiu ce sigla electorala trebuie stampilata.Guvernul s-a angajat sa ne deschida usa Uniunii Europene. Pentru ca aceasta sa se intample, in 2004, Romania trebuie sa fi inchis toate cele 31 de capitole de negociere. I-au mai ramas cateva, cele mai grele. „Concurenta” este unul dintre ele. Printre punctele sensibile figureaza ajutorul de stat. Comisia Europeana nu vede cu ochi buni favoritismul pe bani publici. Discrimineaza agentii economici privati, ridica bariere la intrarea pe piata nationala a unui stat membru, impiedicand libera circulatie a capitalurilor. Ajutoarele de stat sunt agreate doar in situatii extreme, cand miza sociala este mare sau activitatea economica incurajata prin facilitati este vitala. Consiliul Concurentei este autoritatea administrativa care, din 1999, spune „da” sau „nu” ajutoarelor de stat. Trei ani de activitate arata ca spune mai ales „da”, dar nu oricui. Clientela politica a fost si clientela Consiliului. De inteles, de vreme ce din zece membri, puterea politica are in Consiliu sase. Mai corect, avea. Aparent, urgenta incheierii negocierilor de aderare a stricat jocurile. Presat de deadline-ul aderarii, Guvernul a inaintat Parlamentului un proiect de lege ce depolitizeaza Consiliul Concurentei. Membrii sai sunt numiti de presedintele Romaniei, la propunerea comisiilor parlamentare de specialitate, sunt independenti si provin din mediul academic economic, din justitie sau din lumea afacerilor. Nu sunt angajati politic, nu detin functii si demnitati publice. Presedintele Consiliului este o persoana a carui independenta este indubitabila. Garantii peste garantii ca imixtiunea politicului in aprobarea ajutoarelor de stat este minima.Proiectul noii legi a concurentei ar fi trebuit sa treaca de masina de vot la sfarsitul lui noiembrie. Nu s-a intamplat astfel. De inteles, de vreme ce depolitizarea Consiliului pericliteaza pusculita partidului. Asadar, Guvernul, cu scuza ca negocierile de aderare preseaza, a sarit Legislativul si, prin ordonanta de urgenta, a schimbat regulile din Consiliul Concurentei. S-a pus cu partidul, a stricat pusculita electorala? Da de unde! Mici modificari in textul legii au impacat toate interesele. Membrii Consiliului raman tenhocratii mai presus de orice banuiala, dar nu-i mai propune Parlamentul, ci Guvernul. Presedintele Consiliului, omul cheie, cu drept de veto, este in continuare un profesionist, dar, surpriza! poate sa fi fost la viata lui inalt functionar public. Daca demisioneaza din partid, doamna Puwak pare croita exact pe masura acestui post, de vreme ce nicaieri nu figureaza si tinuta morala drept criteriu de eligibilitate. In mod fericit, interesul national – aderarea la Uniunea Europeana -, a fost imbinat cu cel de partid. Nota de plata o achita milioanele de contribuabili, cotizanti la buget, sursa ajutorului de stat.