Premierul Victor Ponta a afirmat, în repetate rânduri, că arieratele firmelor în insolvenţă reprezintă o sursă importantă pentru acoperirea deficitului creat prin reducerea CAS. Argumentul a fost că noul Cod, intrat în vigoare pe 28 iunie, va ajuta Fiscul să încaseze cel puţin 10% din sumă, adică 4 miliarde lei. Însă legea nu poate fi retroactivă, aşa că modificările ei, oricât de benefice statului, nu vor fi de folos în procedurile deschise deja. „Procedurile în derulare la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014 sunt, în continuare, guvernate de Legea nr. 85/2006, astfel încât condiţiile în care participanţii la procedurile existente, inclusiv ANAF, ar putea beneficia de avantajele noii legi sunt neclare“, spune Dorin Petcu, TZA Insolvenţă. Aceeaşi opinie este susţinută şi de Cătălin Radbâță, avocat NNDKP: „noile prevederi pot facilita recuperarea creanțelor doar pentru debitorii care au intrat sau vor intra în insolvență după data de 28 iunie 2014“. Cu toate acestea, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Gelu Ştefan Diaconu consideră că există un impact măsurabil al modificărilor legislative. „Valoarea cererilor de insolvenţă a scăzut la jumătate în primele 6 luni ale acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013: de la 10,42 miliarde lei la 5,26 miliarde lei. Fenomenul este o consecinţă directă a noii Legi a insolvenţei pentru că, din momentul în care a fost publicată prima variantă a legii, la sfârşitul anului trecut, s-a înregistrat o scădere semnificativă a creanţelor bugetare imobilizate în proceduri de insolvenţă“, afirmă şeful Fiscului.

Atuurile fiscului

Gradul de recuperare a sumelor pe vechiul Cod a fost foarte scăzut pentru stat. Datele arată că, anul trecut, din cele 17,3 miliarde lei datorate de companiile în insolvenţă, au fost încasate doar 530 milioane lei. „Datorită noii legi, gradul de recuperare va creşte. Până acum, Fiscul reuşea să recupereze 2,3% din arierate, pentru că legea din 2006 avea prevederi care puteau fi speculate în instanţe de evazionişti cu largul concurs al unora dintre practicienii în insolvenţă şi nu numai“, arată preşedintele ANAF.  Care sunt, însă, prevederile pe care se bazează Fiscul? Specialiştii spun că cel puţin două reglementări vin clar în avantajul statului. „Una dintre prevederile dedicate exclusiv fiscului este art. 66, care obligă debitorul să notifice Fiscul despre intenția sa. Cel mai probabil, efectul va fi formularea pe bandă rulantă de opoziții la cererile de deschidere a procedurii, în special când insolvența este determinată de emiterea anterioară a unor decizii de impunere. Interesul Fiscului va fi să deruleze procedura de executare silită în mod individual, conform regulilor de procedură fiscală și nu concursual, în cadrul procedurii insolvenței“, spune avocatul practician în insolvenţă Dumitru Dobrev.

Statul avantajat?

O altă pârghie în mâna Fiscului este posibilitatea de a stabili creanțele bugetare într-un raport de inspecție fiscală întocmit după deschiderea procedurii. În baza articolului 102 , poate fi demarată inspecţia fiscală şi se poate emite o decizie de impunere în termen de 60 de zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI) a notificării privind deschiderea procedurii. „Practic, organului fiscal – care, de cele mai multe ori, nu a verificat contribuabilul, respectiv niciodată de la înființare – i se conferă un termen preferențial de 60 de zile, în cadrul căruia să-și individualizeze creanța și să și-o înscrie în termen util în tabelul creanțelor“, afirmă avocata Luisiana Dobrinescu.

În acest caz, „creditorul bugetar poate să folosească mecanismele prevăzute de lege și pentru acele creanțe, care în lumina legii vechi nu ar mai fi putut să fie înregistrate la masa credală“, arată avocatul Cătălin Radbâţă.

Şanse mici de recuperare a banilor

O altă modificare a legii este că Fiscul poate cere falimentul dacă nu sunt plătite obligaţiile la zi.

„Mai mult, în situaţia reorganizării, legea cere imperios să se precizeze, prin planul de reorganizare, modalitatea de plată a creanţelor curente, iar în situaţia în care acestea nu sunt achitate la termen, creditorul îndreptăţit poate solicita deschiderea procedurii falimentului. De asemenea, procedura de reorganizare nu poate fi închisă dacă creanţele curente nu sunt achitate la zi“, spune Dorin Petcu. Chiar dacă noul Cod creează un cadru mai avantajos pentru stat, arieratele companiilor aflate deja în insolvenţă vor fi la fel de greu de recuperat, ca şi până acum. Şeful Fiscului mizează pe descurajarea fenomenului, inclusiv cu sprijinul DNA. „Anul trecut, numărul de insolvenţe a explodat, valoarea arieratelor depăşind 17 miliarde de lei. Trebuie să precizez că şi acţiunile DNA şi DIICOT au contribuit la limitarea fenomenului care luase o amploare îngrijorătoare“, declară Diaconu. Fapt este că multe firme în insolvenţă, circa jumătate potrivit practicienilor, nu deţin active sau nu au active identificabile şi nu depun niciun fel de declaraţii fiscale. „Motivele pentru care aceste firme nu există decât pe hârtie sunt extrem de variate: fie au fost înfiinţate într-un avânt de entuziasm, dar asociaţii au renunţat să mai investească timp şi energie în acel proiect, fie sunt firme-paravan prin care se fac succesivele transferuri în cazul marilor reţele de evaziune fiscală cu combustibili sau legume-fructe de import“, arată Dumitru Dobrev.

Toate aceste cauze converg spre un rezultat nefast pentru creditori, inclusiv pentru stat. Gradul de recuperare se învârte în jurul a 1%-2%. „Credem că recuperarea arieratelor se poate realiza, în primul rând, în condiţiile în care economia este relansată, astfel încât activele existente în procedurile de insolvenţă şi faliment să se reintegreze în circuitul economic normal. Un cadru legal al insolvenţei mai rigid sau mai flexibil nu va putea să se substituie capacităţii de absorbţie a pieţei pentru aceste active, fondurile obţinute din valorificarea acestora fiind singura sursă de plată a arieratelor“, arată Dorin Petcu. Deşi noua lege favorizează statul, şansele ca bugetul să se îndestuleze din creanţele de la firmele insolvente rămâne un deziderat, mai ales când realitatea economică nu ţine cu estimările din birourile Palatului Victoria.

Estimez că noua lege va descuraja declararea voluntară a insolvenţei şi, în acest fel, pierderile pentru buget vor fi diminuate, rămânând în administrarea nemijlocită a ANAF creanţe bugetare de circa 7-8 miliarde lei, care, cu siguranţă, vor contribui la creşterea colectării. 

Gelu Diaconu, preşedinte ANAF

Cum este ajutat fiscul de noua lege?

Cererea de deschidere a insolvenţei trebuie notificată prealabil fiscului;

Datorită notificării anterioare, fiscul poate să facă inspecţie fiscală şi să dispună măsuri asigurătorii;

De la data notificării procedurii în BPI, fiscul poate face control fiscal în termen de 60 zile şi poate suplimenta creanţa;

În caz de neplată a obligaţiilor curente, fiscul poate cere falimentul;

Planul trebuie să fie acceptat de 30% din masa credală, fiscul este avantajat, fiind, de regulă, creditor majoritar.