Guvernul vrea să resusciteze un sector cu tradiție în România și au făcut publice date mai puțin cunoscute, care se referă la punctele ”tari” și cele ”slabe” ale unui domeniu care, cel puțin la nivel global, ajunge la aproape 500 de miliarde de dolari.
Ministerul Turismului și Ministerul Sănătății vor fi responsabile de implementarea Master Planului pentru dezvoltarea turismului balnear, document consultat de Capital, ce numără aproape 200 de pagini.
Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura formă de turism care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, este inepuizabil şi independent de condiţiile atmosferice.
Una din cele mai grave probleme este lipsa pregătirii angajaților, care ”lasă încă mult de dorit”, iar alta este că, deși piața are mult potențial, tot nu reușește să atragă turiști, arată un document elaborat de Ministerul Turismului și consultat de Capital.
Conform datelor statistice oficiale, în anul 2017 în România s-au înregistrat sub 50.000 turiști străini care au vizitat stațiuni balneare, dintre care pe primele cinci locuri s-au situat turiștii veniți din Ungaria, Republica Moldova, Germania, Israel și Franța.
”Numărul turiștilor este net inferior numărului de turiști potențiali care ar putea sosi în destinații. Numărul turiștilor români a fost în anul 2014 de 621.966, iar în anul 2017 de 896.515, dar creșterea, de circa 10% anual, nu reflectă posibilitatea reală de creștere a circulației turistice”, subliniază documentul.
De asemenea, printr-o hotărâre a Guvernului din 2011, au fost declarate oficial 33 staţiuni balneare şi balneoclimatice, cu toate că studiile au arătat că peste 500 localități ar putea fi declarate stațiuni balneare.
”Cu toate acestea trebuie subliniat că în conformitate cu studiile detaliate, realizate de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism, în colaborare cu instituțiile direct implicate în prospectarea, explorarea și exploatarea apelor minerale, bazate pe culegerea de date din stațiuni și unitate administrativ teritoriale, nedeclarate stațiuni, pe o documentare riguroasă din literatura hidrogeologică și medicală, pe elemente rezultate din chestionare sau din discuții cu factori locali responsabili, a rezultat o analiză de detaliu asupra domeniului turism balnear, care a evidențiat peste 500 localități, care ar putea fi declarate stațiuni balneare/balneoclimatice sau climatice”, se subliniază într-un document pus în dezbatere de Ministerul Turismului.
Între cele 500 de destinații turistice din România care au patrimoniu natural sunt cel puțin 20 de stațiuni turistice de interes național și local care ar putea fi declarate, spre exemplu: Azuga, Albeștii de Mușcel (Bughea de Sus), Bușteni, Borsec, Balvanyos, Bălțătești, Băile Homorod, Băile Turda, Băile Băița, Boghiș, Borșa, Breaza, Călacea, Gura Homorului, Lacu Sărat, Lipova, Sinaia, Praid, Stâna de Vale, Voineasa.
În prezent, în stațiunile balneare din România capacitatea de cazare oscilează între 121 hoteluri (în anul 2014) și 132 hoteluri (în anul 2017) cu un număr total de locuri între 24.118 (în anul 2014) și 25.982 (în anul 2017), mult sub potențialul patrimoniului natural (resurse minerale utile) al destinațiilor.
Dezvoltarea turismului balnear a dus la creșterea numărului de bilete de tratament, dar sub potențialul stațiunilor de profil din România. În acest sens, a fost asigurat în anul 2017, un număr de 59.394 de biletele de tratament balnear prin unităţile de tratament balnear ale Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP), iar pentru anul 2018 un număr de maxim 59.527 de locuri.
Autorii proiectului au făcut o radiografie a sectorului și au identificat mai multe puncte slabe.
„Stațiuni care depind aproape în întregime de sistemul biletelor de tratament și nu reusesc să investească în renovarea infrastructurii și crearea de noi produse balneare; personalul aferent produselor wellness & spa necesită o formare mai bună; lipsa personalului medical în bazele de tratament; scăderea numărului de bilete de tratament concomitent cu creșterea generală a frecventării: scăderea ponderii turismului social; slaba competitivitate a produselor turistice balneare la export (puțini străini în stațiuni); sezonalitate extrem de dezechilibrată: sezon de doar 2-3 luni în perioada estivală, margini de sezon care înregistrează deseori frecventări foarte scăzute”, arată documentul.
Generozitatea resurselor naturale balneare cu care este înzestrată România au determinat ca marea majoritate a staţiunilor să poată oferi soluţii terapeutice pentru un spectru larg de afecţiuni. În acest sens, cele mai noi cercetări hidrologice consemnate au pus în evidenţă resurse hidro-minerale impresionante – peste 2.500 de izvoare şi de foraje. Acestea sunt studiate în funcţie de proprietăţile lor fizice, geo-chimice, fizico-chimice, microbiologice şi farmaco-dinamice.
Pe de altă parte, multe zone în care sunt plasate staţiunile de interes local se confruntă cu handicapuri de ordin mai general, ca de exemplu: depopularea zonei; număr mic de specialişti cu studii superioare; număr mic de muncitori calificaţi în domeniile de vârf; populaţie îmbătrânită.
De asemenea, administratorii acestor staţiuni se confruntă şi cu atracţia pe care o exercita localităţi mai îndepărtate, dar cu un potenţial economic mai mare, asupra personalului mai tânăr. În plus, faptul că sezonalitatea turistică în stațiunile balneare este puternic dezechilibrată (extrasezon îndelungat cu frecventare foarte scăzută) face dificilă retenția personalului format și performant într-un sector unde activitatea se limitează la câteva luni pe an.
”Aspectul cel mai critic este însă dat de nivelul scăzut de instruire al personalului angajat, doar o mică parte având diplome de tip post-liceal. În decursul ultimilor ani, această situaţie, din punct de vedere al calificării formale, s-a îmbunătăţit, însă doar parţial, dar este evident că, la nivelul experienţei şi abilităţilor accumulate din punctul de vedere al unei valorificări integrate şi superioare a potenţialului balnear, situaţia pregătirii forţei de muncă lasă încă mult de dorit”, se mai arată în document.
La o analiză mai atentă, reiese clar faptul că mai puţin de jumătate dintre angajaţii din sectorul balnear au o pregătire de specialitate în domeniul turismului.
”Această situaţie a început să se schimbe odată cu privatizarea şi modernizarea unor baze balneare/hoteliere din staţiunile de interes naţional; în special acolo au fost făcute investiţii mai semnificative şi au fost demarate programe de formare profesională, derulate deseori în cadrul unor proiecte finanțate din fonduri europene. Astfel, un procent însemnat (probabil peste 50%) din personalul angajat au urmat sau urmează diverse forme de pregătire şi perfecţionare profesională. Conținutul acestor cursuri rămâne însă problematic, având în vedere nevoia de evaluare concretă şi la zi a stării curente a bazei de tratament şi a serviciilor prestate în cadrul aceasteia”, spun autorii analizei.
De asemenea, nu s-a reuşit atragerea învăţământului preuniversitar şi universitar în domeniul industriei de ospitalitate într-un demers de actualizare a curriculei specifice, element foarte important în direcția asigurării unei formări profesionale adecvate unor servicii balneare moderne și competitive.
Puncte ca fiind prezentate „tari” ale sectorului sunt: resurse natural-minerale ca elemente și cadru de cură extrem de bogate și cu potențial curativ crescut; tradiție balneară importantă; existența unui personal competent moștenit; existența unei rețele de stațiuni balneare; stațiuni balneare care au reuşit să-și diversifice clientela și să iasă din dependența de biletele de tratament; existența unor asociații reprezentative ale sectorului; creșterea frecventării turistice în stațiunile balneare în perioada 2010-2017.
Creșterea sectorului turismului balnear, care include o paleta largă de servicii de la turismul medical la cel de tip wellness & spa, a devenit foarte rapidă, atât în Europa, cât și în lume, pe fondul unor fenomene profunde și de durată. Acestea sunt îmbătrânirea populațiilor din zonele dezvoltate și bogate ale planetei (Europa, în special) și creșterea incidenței afecțiunilor legate de generalizarea stilului de viață urban, sedentar.
Acestor tendințe li se adaugă, în Europa, un accent din ce în ce mai puternic pus de politicile publice în domeniul sănătății e prevenție și îmbătrânirea activă. Conjugarea lor explică de ce în Europa și în lume asistăm la o diversificare foarte rapidă a produselor de turism balnear, la integrarea unor terapii și proceduri din alte culturi prin hibridizarea tradițiilor locale, la adoptarea de politici de marketing din ce în ce mai complexe în domeniu, toate cu scopul atragerii de clientele cât mai tinere și a atragerii turiștilor străini.
În ceea ce privește turismul de wellness la nivel mondial, piaţa globală este estimată la 438,6 miliarde dolari.
Primele cinci țări dețin peste jumătate din piață (63% din cheltuieli): SUA, Germania, Japonia, Franța, Austria.
Programele de investiții implementate în turismul balnear au reprezentat între 1% și 11% din total valoare proiecte finanțate prin POR pe regiuni de dezvoltare.
Prin natura sa, turismul balnear presupune o durată mai lungă a sejurului, de șapte-opt zile de turist, în funcție de tratamentul urmat, cu posibilitatea repetării consumului turistic specific de mai multe ori pe an.