Dacă proiectul de lege a investiţiilor este aprobat, Guvernul va acorda companiilor facilităţi de două miliarde de euro, numai în 2008. Potrivit specialiştilor, însă, investitorii ar putea fi impulsionaţi mai degrabă de dezvoltarea infrastructurii decât de ajutoarele de stat.
Companiile care vor decide să investească într-un judeţ ca Vaslui, în care şomajul este de 9,4% (faţă de media naţională de 3,9%), vor primi câte 2.000 de euro, sub forma unor facilităţi fiscale, pentru fiecare loc de muncă creat. Aceasta, dacă proiectul de lege a investiţiilor va fi, în sfârşit, aprobat luna viitoare. Potrivit actului normativ, ajutoarele vor fi acordate diferenţiat, în funcţie de zonele de dezvoltare. Iar de cele mai consistente beneficii vor avea parte cei ce vor alege judeţele în care PIB-ul pe locuitor este cu 20% mai mic faţă de valoarea la nivel naţional, iar rata şomajului depăşeşte cu cel puţin 20% faţă de media ţării. Investitorii se vor bucura astfel de avantaje multiple: de la reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor până la vânzarea sub preţul pieţei a unor terenuri sau clădiri din domeniul privat al statului.
Dubii la Bucureşti privind reacţiile de la Bruxelles
Conformitatea cu legislaţia comunitară sau necesitatea reală a impulsionării investitorilor la acest nivel sunt însă câteva dintre raţiunile care fac ca proiectul să fie încă disputat. Aceasta, în condiţiile în care ar fi trebuit să fie adoptat înainte de 1 ianuarie 2007, întrucât vechea lege care reglementa statutul investitorilor a expirat în ultima zi a anului trecut.
Potrivit ministrului economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, măsura face parte din normele europene în domeniul ajutorului de stat. Nu de aceeaşi părere este directorul Grupului de Economie Aplicată (GEA), Liviu Voinea. „Sumele necesare, spune el, sunt foarte mari, ajung la două miliarde de euro. În plus, ele se adaugă la ajutoarele de stat de până acum or, aderarea la Uniunea Europeană prevedea tocmai reducerea acestor beneficii“. Astfel, arată directorul GEA, dacă în 2001 ajutoarele reprezentau 6% din produsul intern brut al României, în ultimii ani ele au scăzut, conform cerinţelor comunitare, până la două procente. Prin noua lege însă, ele ar creşte din nou, de această dată cu aproximativ 1,6 procente din PIB.
Pe de altă parte, economistul Daniel Dăianu afirmă că UE promovează acordarea de ajutoare în sectoarele „de viitor“ (cercetare, tehnologie, protecţia mediului). „În principiu, aceste ajutoare pentru pregătirea şi angajarea forţei de muncă sunt permise“, spune şi analistul Ilie Şerbănescu, care are însă îndoieli privind reacţia autorităţilor de la Bruxelles. „Dar în acest domeniu, Uniunea practică o politică de dublu standard. Este de ajuns să ne amintim că, aducând ca argument politica ajutoarelor de stat, UE cere verificarea unor contracte de privatizare minore, cum este cazul Tractorul, în timp ce cele cu adevărat importante, precum Petrom, sunt considerate curate“.
„În momentul acesta, nu este nevoie să stimulăm ocuparea de locuri de muncă, ci de locuri de muncă bine plătite. Or, propunerea este inutilă, atâta timp cât nu schimbă cu nimic situaţia actuală. Aici este problema. Dacă investitorul creează locuri de muncă, dar îşi plăteşte în continuare angajaţii cu 600 de lei, nu rezolvi nimic“. Părerea îi aparţine directorului GEA, Liviu Voinea, care atenţionează, de asemenea, că „măsura va crea un deficit bugetar cu care s-ar putea face alte lucruri, investind banii în dezvoltarea serviciilor publice conexe sau în infrastructură“. De fapt, după cum precizează şi Doina Ciomag, directorul executiv al Consiliului Investitorilor Străini (CIS), „dacă trebuie stimulate investiţiile în anumite sectoare, ar trebui să existe dovezi clare că respectivele facilităţi aduc îmbunătăţiri economiei per ansamblu“, iar legea investiţiilor ar trebui să ia în considerare legislaţia similară a altor ţări membre ale Uniunii Europene, în special a ţărilor care au aderat în anul 2004. „Majoritatea investitorilor doresc o legislaţie stabilă şi simplă, o impozitare clară, precum şi eliminarea birocraţiei excesive. Pentru mulţi, aceste lucruri sunt mai importante decât facilităţile specifice din anumite sectoare“.
