Capital: Definiti companiile ca niste comunitati si spuneti ca angajatii sunt, de fapt, „cetateni” ai companiilor.
Charles Handy: Daca firmele nu mai „poseda” oamenii pe care ii angajeaza, atunci ar trebui sa aiba un alt gen de relatie cu ei. Aceasta relatie seamana cu cea dintre o tara si cetatenii sai. Cetatenii au anumite drepturi la: rezidenta, justitie, libertate de exprimare, o parte din ceea ce societatea produce si un anumit drept de a judeca felul in care sunt guvernati. Tradus in termenii companiilor, dreptul la rezidenta inseamna o anumita securitate a locului de munca. Nu se mai traduce intr-o slujba pe viata, dar imi pot imagina angajati care semneaza contracte pentru o anumita perioada, asemanatoare celor prin care membrii armatei britanice se angajeaza pentru trei sau cinci ani.
Capital: Cum ar putea organizatiile sa lucreze mai eficient?
Charles Handy: Nu sunt convins ca putem folosi termenul „eficient” in noul context economic. Viteza, flexibilitatea si transparenta comunicarii au dus la divizarea lumii afacerilor intre ceea ce eu numesc „elefanti” si „insecte”. Spre deosebire de corporatiile de moda veche, insectele sunt mici, agile, creative, impredictibile si, dincolo de toate, adaptabile. Sunt tot mai multi contractori, liber profesionisti, consultanti independenti si mici furnizori specializati, de care elefantii depind din ce in ce mai mult. Ceea ce conteaza este livrarea la timp si conform specificatiilor. Sunt mai degraba eficace decat eficienti. Nu vorbim despre a face lucrurile bine, ci despre a face ceea ce trebuie.
Capital: Ce semnificatie au toate acestea pentru management?
Charles Handy: Ceea ce conteaza este cum poate fi acest model condus in mod eficient. Putem privi la industria de film. Nu mai exista studiouri mari de film, doar cativa elefanti un regizor, producatori si finantatori care au o idee, pun la un loc o echipa de insecte actori si tehnicieni produc filmul, colecteaza banii si dizolva echipa. Compania de film a lui Woody Allen si studiourile Dramworks ale lui Steven Spielberg sunt exemple de astfel de organizatii: fara investitii permanente si costisitoare in oameni si active, aceste institutii pot prospera in vremuri bune sau rele. O abilitate esentiala va fi aceea de a descoperi echipa potrivita de insecte pentru misiunea respectiva. De multe ori, oamenii potriviti se afla la distante mari, lucreaza de acasa sau din propriul birou, asa ca increderea este o parte esentiala a relatiei.
Capital: Cum a schimbat aceasta tendinta felul in care companiile trebuie sa administreze oamenii?
Charles Handy: Relatiile s-au schimbat. In organizatiile bazate pe loialitate si locuri de munca sigure, angajatii sunt pregatiti sa predea neconditionat dreptul de proprietate asupra ideilor lor, dar vremurile s-au schimbat. Companiile de astazi inteleg ca mare parte din active stau in ceea ce se afla in mintea oamenilor pe care ii angajeaza. Asa ca insectele adopta noi forme de negociere cu elefantii. Lumea filmului este, din nou, un exemplu. Genericele de la sfarsitul peliculelor sunt o dovada a creditului acordat insectelor pentru contributia adusa. Acest lucru aduce notorietate si o pozitie mai buna pentru urmatorul angajament. De asemenea, vor astepta sa primeasca o proportie mai mare din fructele succesului. O dovada este ca starurile care atrag publicul sunt platite cu sume astronomice.
Capital: Spuneti ca modelul organizatiei clasice nu mai este valabil. Care este viitorul?
Charles Handy: Organizatiile viitorului vor fi federale. Federalismul este un model de legatura intre entitati independente, unite pentru o cauza comuna. Exista deja exemple Unilever si Nike. Ceea ce administreaza ei sunt, de fapt, companii independente. Unilever nici macar nu are vreo marca sub propriul nume. Companiile federale au un centru, dar nu si un sediu central. Centrul nu conduce si nici nu comanda, ci coordoneaza si opereaza pe bazele subsidiaritatii responsabilitatea si decizia trebuie impinse cat se poate de departe si de adanc catre bazele organizatiei. Companiile federale isi pun la un loc mintile din toata lumea pentru a agrea tinte si strategii, nu emit edicte de la varf.
Capital: Care credeti ca sunt principalele efecte ale capitalismului asupra societatii?
Charles Handy: Unul dintre efecte sta in cresterea diferentei dintre cei aflati in varf si cei de la baza. In unele companii, directorii generali castiga de 500 de ori mai mult decat cel mai prost platit muncitor. Acest lucru creeaza centre de resentimente si saracie, situatie pentru care capitalismul va trebui sa gaseasca o solutie, pentru ca societatea si, deci, clientii incepe sa ceara o solutie. Exista o presiune din ce in ce mai mare pentru ca firmele sa se comporte intr-un mod responsabil din punct de vedere social. Priviti doar la ceea ce s-a intamplat cu Shell in Germania, la protestele care au avut loc in legatura cu politica firmei din Nigeria. Cred ca ne deplasam catre o lume in care nu numai profitul, dar si preocuparea pentru mediu si pentru responsabilitatea sociala vor trebui puse in balanta. Acestea sunt fortele care vor remodela societatea.
Companiile vor trebui sa dezvolte un nou mod de gandire, adaptat noilor cerinte ale pietei. Internetul, de exemplu, reprezinta o adevarata amenintare la adresa organizatiilor traditionale. Intermediarii vor disparea de pe scena, pe masura ce rolul lor nu se mai justifica. Cum poti crea valoare cand atat de multe produse si servicii se transforma in marfuri standardizate? Te poti intoarce catre noi piete sau te poti gandi la piata intr-un mod diferit. Un exemplu este Lever Hindustan, care a gasit o piata interesanta in Asia pentru cosmeticele distribuite in saculeti, la pretul de cativa centi, clientilor care nu isi puteau permite sa plateasca cativa dolari pentru acelasi produs ambalat intr-o sticla. De aceea, marile companii-elefant dezvolta activitati specifice firmelor cu capital de risc, pentru a pastra insectele care vin cu idei noi. Noul model de crestere sta in crearea unui mediu in care insectele sa se poata inmulti si sa isi poata dezvolta abilitatile manageriale.
carte de vizita
* Irlandezul Charles Handy se numara printre putinii ganditori care pot fi incadrati in categoria „filozofilor sociali”. Educatia sa a inceput la Oxford, cu un program ce a inclus studiul istoriei, filozofiei si ganditorilor clasici, iar perioada respectiva s-a concretizat in prima sa carte, „Gods of Management” (Zeii managementului). Cartea identifica patru zeitati grecesti (Apolo, Zeus, Atena si Dionisos) si stilul de management reprezentat de fiecare.
* Dupa ce a castigat experienta in afaceri, lucrand pentru Shell International in Londra si Asia de Sud-Est, Handy s-a alaturat Massachusetts Institute for Technology, unde a lucrat alaturi de pionierii teoriilor legate de leadership si structura organizationala, precum Warren Bennis sau Edgar Schein.
* Este fondator si profesor la Harvard Business School si a devenit cunoscut in Marea Britanie in calitate de presedinte al Societatii Regale pentru Arte si realizator al emisiunii radio „Ganduri pentru ziua de azi”, la BBC.
