Pentru anul 2007, vorbim de nu mai puţin de zece contribuţii, din care trei sunt individuale ale angajaţilor, iar celelalte aparţin angajatorului. În acest an, apare şi o nouă contribuţie – contribuţia la fondul de garantare a creanţelor salariale.

Dacă numărul contribuţiilor este sigur, nu acelaşi lucru putem spune şi despre cuantumul acestora. Neclarităţile au în vedere contribuţia de CAS şi cea de concedii şi indemnizaţii, mai exact în ce măsură interdependenţa dintre cele două se menţine şi pe parcursul anului 2007.
Aparent, răspunsul este simplu, prin raportare la prevederile OUG nr. 158/2006 şi la OUG nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate. Conform acestora, contribuţia ar trebui să fie – începând din 2007 – 0,85% aplicat asupra fondului de salarii, cu reducerea corespunzătoare a contribuţiei de asigurări sociale datorată de către angajator.
De ce lucrurile nu sunt în realitate atât de simple? Pentru că, spre deosebire de 2006, în anul 2007, avem bugete distincte pentru cele două categorii de contribuţii. În timp ce pentru anul 2006 a fost nevoie de rectificări bugetare pentru a se evidenţia modificările induse de apariţia noii contribuţii, în anul 2007, avem bugete distincte, fiecare în parte având o fundamentare proprie. Din acest motiv, este neverosimil să credem că bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), aprobat prin Legea nr. 487/2006, include în venituri şi cota de 0,85% aferentă contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii. Este neverosimil pentru că asta ar necesita – chiar din momentul aprobării bugetului – o rectificare a acestuia.
Amintim, de asemenea, că fundamentarea BASS s-a făcut prin luarea în considerare a următoarelor cote de contribuţii, conform Legii nr. 487/2006:

Pentru angajator:
• Pentru condiţii normale de muncă – 19,5%;
• Pentru condiţii deosebite de muncă – 24,5%;
• Pentru condiţii speciale de muncă – 29,5%.
Pentru angajat:
• Cota contribuţiei individuale de asigurări sociale – 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă.
Dacă facem în continuare o interpretare logică a textelor de lege rezultă că, dacă există o legătură directă între veniturile bugetate şi cota de CAS aplicabilă pentru anul 2007 (şi ar trebui să fie), cotele de contribuţii prevăzute de Legea nr. 487/2006 nu pot include şi cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii.
Întrebarea este de ce suntem nevoiţi să facem astfel de raţionamente sofisticate? Unul dintre motive este acela că, în mod normal, situaţia anului 2006 ar fi trebuit să fie de la bun început privită ca una temporară. Constituirea unui nou buget pe seama altuia deja existent nu poate fi acceptată decât ca o situaţie provizorie, până în momentul în care cele două bugete fac obiectul unor fundamentări pentru un nou an bugetar. Mai mult decât atât, cele două bugete nu sunt sub administrarea unei aceleiaşi instituţii. În legătură cu acest aspect vom analiza mai departe situaţia bugetului asigurărilor de şomaj şi a fondului de garantare a creanţelor salariale.

În concluzie, în opinia noastră, noile cote de contribuţii de asigurări sociale nu includ şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii, chiar dacă OUG nr. 158/2005 vrea să ne convingă de contrariu.
Problemele nu se opresc însă aici. Conform art.17 din Legea 486/2006 a bugetului de stat:
„Art. 17. – (1) Veniturile şi cheltuielile bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2007, constituit în baza prevederilor Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute în anexa nr. 10.“
Conform prevederilor Legii nr. 95/2006, cotele de contribuţii la FNUASS (fondul naţional unic de asigurări de sănătate) sunt următoarele:
• Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate este de 0,75% (conform art. 256);
• Contribuţia lunară a persoanei asigurate este de 6,5% (conform art. 257);
• Contribuţia lunară a angajatorului este de 6% (conform art. 2581 introdus prin OUG nr. 88/2006).
Amintim faptul că Legea 95/2006 nu face nicăieri trimitere la OUG nr. 158/2006, mai ales în ceea ce priveşte cuantumul contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii. Singurele referiri au în vedere modalitatea prin care urmează să fie achitată la buget contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, deci aspectele procedurale.
În aceste condiţii, este logic să considerăm că la fundamentarea FNUASS s-a folosit cota de 0,75% pentru concedii şi indemnizaţii – conform Legii nr. 95/2006 – şi nu cota de 0,85% – conform OUG nr. 158/2005.

Instituţiile nu au căzut, încă, la pace

În acest punct nu putem decât să spunem că „ceva este putred în Danemarca“. În opinia noastră, e vorba de incapacitatea guvernanţilor şi legiuitorilor deopotrivă de a crea un cadru legal coerent şi consistent. Sau, poate, în mod premeditat s-a menţinut o stare de confuzie, pentru a da – spre exemplu – impresia că obligaţiile salariale s-au diminuat în anul 2007, comparativ cu anul 2006.
Ce este de făcut în acestă situaţie? Ceea ce ne-am obişnuit noi contribuabilii, să facem în ultima vreme – să aşteptăm ca instituţiile să cadă la pace între ele. În momentul în care cele două instituţii vor emite noile intrucţiuni de completare a declaraţiilor nominale vom afla şi noi, plătitorii, despre modul în care reglementările legale au fost interpretate de către instituţiile abilitate. Cât de corecte sunt aceste interpretări? Atât cât noi vom considera că sunt. Este, în definitiv, vorba de dreptul de a şti pentru ce şi cât anume plătim în calitate de contribuabili.

Referitor la fondul de garantare a creanţelor salariale (FGCS), nu există – în opinia noastră – nici o justificare în a lega contribuţia la fond de contribuţia angajatorului la fondul de şomaj. Legea nr. 200/2006 prin care se stabilea cota de 0,25%, a fost publicată încă din luna mai, ceea ce înseamnă că exista timp suficient pentru a fundamenta veniturile şi cheltuielile FGCS independent de cele ale bugetului asigurărilor de şomaj. Dar nu, s-a preferat aceeaşi modalitate de a amesteca lucrurile. Sinteza bugetului asigurărilor de şomaj pentru 2007 nu prezintă veniturile aferente contribuţiei angajatorilor către FGCS, ci doar cheltuielile fondului, lucru de neînţeles. Există doar nişte dispoziţii referitoare la venituri – estimate la 180 milioane lei, şi la cheltuieli – estimate la 50 milioane lei. Da, este evident că, la data la care a apărut legea, faptul că noua contribuţie nu determină, pe total, o creştere a obligaţiilor salariale, a liniştit contribuabilii. Scopul era limpede. Ceea ce contestăm – în mod justificat, zicem noi – sunt mijloacele. Această tactică prin care ni se spune că ce dăm pe pere se scade din ce dăm pe mere este una care pune grav la îndoială capacitatea noastră de a înţelege ceea ce se întâmplă cu adevărat. Iar ceea ce se întâmplă cu adevărat este că obligaţiile salariale – în speţă, contribuţiile – se menţin în continuare la un nivel ridicat, iar costurile administrative continuă să crească.