Deşi de mai bine de un an se vorbeşte despre reducerea aparatului birocratic, numeroase instituţii publice au anul acesta bugete şi scheme de personal mai mari decât în 2009. Ba chiar continuă să facă angajări.
Conform buletinului lunar al Institutului Naţional de Statistică (INS), în octombrie 2009, lucrau în „Administraţie publică, apărare, asigurări sociale din sistemul public“ un număr de 232.000 de persoane, în sănătate – 385.000, iar în educaţie – 396.000. Instituţia menţionată spune că, în urma unei cercetări statistice realizate în aceeaşi lună octombrie 2009, în administraţia publică erau 360.000 de angajaţi (cu 55% mai mulţi decât apar în buletinul lunar), în sănătate – 298.000 (cu 23% mai puţini), iar în educaţie – 395.000 (aici cifrele sunt aproape identice). Ar putea fi vorba, desigur, de o eroare sau de o modalitate diferită de împărţire pe categorii. Din păcate, nu este decât o nouă dovadă că nimeni nu ştie exact câţi bugetari sunt în România, datele statistice bătându-se cap în cap. „Se face o mare confuzie între funcţionarii publici şi bugetari (de fapt, cei din prima categorie sunt cam a zecea parte din total) şi între bugetari şi lucrătorii din sectorul public“, spune Liviu Toader, prim-vicepreşedinte al Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici.
Chiar şi Andreea Paul, consilier pe probleme economice al premierului Emil Boc, utilizează, atunci când vine vorba de a stabili numărul bugetarilor, suma exactă a numărului de salariaţi din domeniile administraţie publică şi apărare, educaţie şi sănătate furnizată de INS. Potrivit acesteia, în februarie 2010, ar fi existat în România 1.005.800 de bugetari, cu 34.400 mai puţini decât în luna similară din 2009.
Numai că, în realitate, în educaţie şi sănătate există o cantitate în permanentă creştere de instituţii particulare, de la grădiniţe la universităţi şi de la cabinete stomatologice la spitale cu sute de paturi. Circa 8% din personalul angajat în învăţământ şi circa 14% din cel sanitar lucrează, de fapt, în sectorul privat. Ceea ce reduce numărul real al bugetarilor din cele trei sectoare la circa 920.000. Lor li se adaugă, totuşi, o bună parte din cei 56.000 de salariaţi din domeniul „Activităţi de spectacole, culturale şi recreative“ sau din cei 21.000 de angajaţi din domeniul „Cercetare-dezvoltare“, precum şi angajaţii unor entităţi de stat din sectoare precum transporturi ori utilităţi publice (cu singura condiţie ca subvenţiile de la stat să fie de peste 50% din bugetul acestora).
Fără audit, concedieri la întâmplare
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu aproximativ un milion de bugetari, plus-minus câteva zeci de mii de persoane. Numărul lor nu este, de fapt, deloc mare atunci când ne comparăm cu celelalte state din UE, nici raportat la populaţia angajată şi nici la populaţia totală. Salariaţii plătiţi din taxele şi impozitele noastre sunt, proporţional, cam la fel de numeroşi ca în Bulgaria, Cehia ori Estonia şi cu circa 50-75% mai puţini decât cei din Grecia, Franţa, Olanda, Danemarca sau Suedia. Problema este că, în condiţiile în care încasările bugetului sunt semnificativ mai mici decât cele din 2008, pur şi simplu, nu ne mai permitem să-i plătim pe toţi.
Se vorbeşte în ultima vreme de 75.000 până la 100.000 de locuri de muncă ce ar urma să fie desfiinţate în aparatul birocratic. Toate estimările par a fi făcute, însă, numai prin prisma economiilor aduse bugetului. „Discutăm de cinci ani despre standarde de cost şi de calitate în administraţie. Dacă acestea ar fi fost stabilite anterior şi dacă ar fi existat un audit organizaţional, am fi ştiut azi care sunt instituţiile şi departamentele din care putem concedia oameni şi la cât personal putem renunţa“, explică Elena Iorga, director de programe în cadrul Institutului de Politici Publice.
Tentativele de restructurare de până în prezent nu au fost, în general, decât praf în ochi, consideră majoritatea analiştilor. „Legea de reorganizare a agenţiilor a fost un eşec total. În loc să reducă personalul, nu a făcut decât să-i ascundă pe unii în mijlocul altora. Mai mult, agenţii care aveau posibilitatea să se autofinanţeze parţial au ajuns să fie finanţate integral de la bugetul de stat“, spune prof. univ. dr. Mircea Coşea, fost preşedinte al Institutului Naţional de Administraţie.
Cine salvează, totuşi, bugetul?
Este, de exemplu, cazul Inspecţiei Muncii, care a fost reorganizată şi trecută în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), fapt care a dus la o creştere semnificativă a schemei de personal şi a fondurilor de salarii. „La personalul bugetar plătit din bugetul MMFPS în 2009 s-au adăugat, în 2010, 3.571 de angajaţi aferenţi Inspecţiei Muncii. În prezent, MMFPS funcţionează cu 5.171 de angajaţi“, ne‑au explicat reprezentanţii biroului de presă al instituţiei. Adică, mult sub numărul maxim de posturi aprobate pentru 2010 (6.496).
Nu la fel de conştiincioase în ceea ce priveşte reducerile de personal au fost alte instituţii. Din contră, în această primăvară au organizat concursuri pentru ocuparea unor funcţii diverse, mergând de la şofer la director, ministerele Dezvoltării Regionale, Administraţiei şi Internelor, Economiei, Transporturilor sau Agriculturii, dar şi Primăria Capitalei sau unele prefecturi, consilii judeţene şi locale.
Dar adevărata problemă nu este nici că Guvernul nu ştie exact câţi bugetari păstoreşte, nici că unele instituţii îşi ocupă posturile vacante din schemă, indiferente la semnalele de alarmă venite dinspre Palatul Victoria. Adevărata problemă este că, pe termen scurt, eliminarea din sistem a 100.000 de persoane nu va rezolva decât în mică parte problemele bugetare.
Asta, pentru că cei puşi pe liber vor încasa plăţi compensatorii timp de cel puţin câteva luni, după care, cei mai mulţi vor beneficia de ajutor de şomaj. În plus, scăderea veniturilor în familiile bugetarilor concediaţi se va traduce într-o scădere sesizabilă a consumului intern, urmată, evident, de scăderi ale încasărilor din TVA şi accize.
Aşa că, în ciuda aurei de panaceu pe care i-au creat-o unii, sunt mari şanse ca restructurarea organigramei să nu ne scape de alte măsuri nepopulare – ministrul finanţelor vorbeşte despre „lărgirea bazei de impozitare“, în timp ce diverşi analişti cred că majorarea nivelului TVA este tot mai greu de evitat.
Dacă ar fi existat un audit organiza-ţional, am fi ştiut de unde putem concedia şi la cine putem renunţa.
Elena Iorga, director programe, Institutul pentru Politici Publice
3.000 de lei este salariul mediu brut în domeniul „Administraţie publică şi apărare“, cu peste 50% mai mare decât salariul mediu brut pe economie (1.940 de lei)
Restructurare în sens invers
În 2009, Ministerul Administraţiei şi Internelor avea prevăzut în buget un număr maxim de posturi – 154.000. În 2010, a ajuns la 158.000. Şi fondurile pentru salarii au evoluat pe măsură, fiind cu 74 de milioane de lei mai mari anul acesta. O creştere spectaculoasă s-a înregistrat şi la Ministerul Comunicaţiilor, unde numărul angajaţilor a crescut în 2010 cu aproape 70% faţă de anul precedent, iar bugetul de personal este mai mult decât dublu (6,37 milioane de lei, faţă de 2,87 milioane în 2009).
Deşi ar trebui să se descurce cu matematica, pentru cei de la Ministerul Economiei cifra 584 (personalul instituţiei în vechea formulă) adunată cu 401 (personalul defunctului Minister al IMM-urilor) a avut ca rezultat, în 2010, cifra 2.372. Şi sumele alocate salariilor au crescut substanţial, de la 33 de milioane de lei, în total, în 2009, la aproape 64 de milioane de lei, în acest an.
Nici cei de la Justiţie nu au arătat că îi interesează starea de austeritate proclamată, cel puţin la nivel declarativ, de către Guvern. Ei au mărit schema pe 2010 cu circa 15% (1.800 de posturi), iar bugetul pentru salarii a crescut cu 35% (de la 406 la 540 de milioane de lei) faţă de anul precedent.
BUGETARII NOŞTRI VS BUGETARII ALTORA
Iată ce procent din forţa de muncă angajată lucrează în principalele sectoare bugetare în câteva state din UE.
Soluţii Pentru a nu recurge la disponibilizări masive, Guvernul de la Sofia a decis ca bugetarii să-şi achite singuri contribuţiile sociale şi de sănătate. În Marea Britanie, salariile din sectorul public vor fi îngheţate până în 2013, funcţionarii de grad înalt pierd toate sporurile, iar o treime din funcţionarii publici din Londra au fost concediaţi. În Portugalia, condiţia impusă de FMI şi BCE de a reduce deficitul bugetar cu şase procente până în 2013 a adus îngheţarea salariilor, micşorarea pensiilor şi reducerea numărului de angajaţi cu 10%.
Istorie Principalele metode utilizate pentru restructurări: schemele de plecare voluntară (de cele mai multe ori constau în oferirea unui salariu pentru fiecare an în câmpul muncii), concedierile „fără drept de apel“, urmate, însă, la rândul lor, de un pachet compensatoriu, şi outsourcingul anumitor funcţii publice către companii private. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, costul mediu al restructurărilor a fost de 400 de milioane de dolari. În medie, rezultatele concedierilor devin vizibile după doi ani şi patru luni. 40% din restructurări par să fi eşuat, căci au fost urmate de reangajări (jumătate din ele masive).
