Un studiu pe care Agenţia Naţională Antidrog l-a publicat recent arată distribuţia consumului de droguri în rândul tinerilor bucureşteni, în funcţie de locurile de distracţie pe care le frecventează şi muzica pe care o ascultă. Conform datelor furnizate de respondenţi, maneliştii consumă haşiş, cei care preferă party-urile house sunt adesea energizaţi cu cocaină, iar punk-ul este asociat cu drogurile euforice de tip ecstasy.
Principala idee desprinsă din studiul Agenţiei Naţionale Antidrog despre legătura dintre consumul de droguri şi spaţiile recreaţionale indică apariţia unui număr mare de locaţii care acoperă o gamă largă de preferinţe. Cele trei categorii principale de cluburi care reies din studiu sunt cele pentru publicul larg, cum este Twice, Vama veche etc, cluburile de after hours (Posh şi Silver sunt cele mai frecvent menţionate), frecventate de persoane cu vârste între 15 şi 25 de ani, cu venituri medii şi cluburile de fiţe, high class (Bamboo, Fratelli, Turabo etc), frecventate în special de adulţi cu venituri mari.
„Fără droguri nu rezişti nici o oră”
Cele mai frecvente droguri în râdul tinerilor bucureşteni sunt marijuana, haşişul şi ecstasy-ul (Mitzubishi, 007, Lacoste, Rolex, Pokemon etc), ciupercile halucinogene, LSD, ketamina, cocaina, heroina etc. Deşi tendinţa generală este de a le consuma disociat, sunt şi „mixuri” celebre. Dacă într-un club cu licceni şi studenţi predominante sunt drogurile de tip ecs, în cluburile de afterhours şi cele „de fiţe” cele mai frecvente sunt LSD şi cocaina. „În cazul canabisului, care e cel mai popular drog în diferitele lui forme, haşiş, marijuana sau muguri, acesta este foarte larg răspândit în toate mediile, cu o anumită tendinţă accentuată de consum pentru cei care frecventează locaţiile de tip low class/accesibile”, scrie în studiu.
„Un om normal şi fără nici un drog nu rezistă mai mult de o oră la un party cu muzică house”, spun tinerii intervievaţi de ANA. Cel mai frecvent se consumă pastilele, pentru că îşi fac efectul rapid şi durează câteva ore. „Dacă vor energie pe întreaga perioadă a serii consumă Ferrari, dacă vor să nu mai ştie de ei consumă 007 sau îşi prepară singuri, procurând de la farmacie diverse substanţe care în combinaţie cu alcoolul determină stări euforice”, scrie în studiu.
100 de euro gramul de coca
Drogurile se cumpără în general din afara cluburilor, de la dealeri pe care îi cunosc, mai ales că localurile de fiţe nu permit astfel de tranzacţii. „De obicei, cei care merg în astfel de cluburi ştiu exact de la cine să cumpere, ştiu cine are. Dacă vii tu de afară, e mai greu. Dacă întrebi tu, te dau şi afară în şuturi”, explică unul dintre intervievaţi. Preţul mediu pe care îl dau pe un gram de cocaină este de 100 de euro.
46,6% dintre respondenţi pun în topul preferinţelor muzica electronică house / minimal / electro, 11,5% preferă pop, 13,7% preferă rap / reggae, 14,5% preferă rock, 15,5% preferă punk, 6,7% preferă latino, iar 5,2% sunt ascultători de manele.
Deşi util, pentru că pe piaţa autohtonă lipsesc informaţiile de acest gen, studiul efectuat de ANA în perioada 20-23 septembrie 2008 cu două focus grupuri este deja depăşit de noile realităţi ale clubbingului bucureştean. „Studiul pierde din vedere că între timp drogurile legale au câştigat supremaţia în lupta cu cele ilegale. Au existat petreceri unde lângă bar trona o tarabă cu sare de baie (care se vinde la Spice Shop ca înlocuitor de ecstasy, n.r.) şi se vindeau şi 10 plicuri pe oră. Dacă înainte puteai asocia un drog unui anumit stil muzical, în prezent, din cauza răspândirii drogurilor legale atât de rapid şi din cauza accesului la ele atât de facil această, graniţa a dispărut. Găseşti cocaină şi ecsatasy atât la petrecerile de manele, cât şi la cele de house, precum găseşti şi clubberi manelişti”, explică, pentru capital.ro, reprezentanţii celui mai vechi blog care documentează scena de petreceri bucureşteană, Freshgoodminimal.ro.
Pastile de „socializare”
„De când cu îngrăşămintele de plante legale, scopul unei petreceri s-a transformat din muzică numai în „socializare”. Chiar dacă nu a plăcut soundul sau conceptul, feelingul general a fost că petrecerea a iesit „tare”, la un million plicul de socializare. Ieşitul în oraş a devenit un reflex precum Facebook. Nu mai filtrăm, nu mai selectăm, ieşim teleghidaţi vineri şi sâmbătă, ghidaţi de efectul de turmă”, scrie într-un post intitulat „Nu aduce anul câţi bani aduce DJ-ul”.
Discuţiile despre legătura dintre droguri şi anumite genuri de muzică electro este la fel de veche ca şi existenţa celor două elemente, mulţi teoreticieni ai fenomenului încercând să afle dacă drogurile au dus la apariţia muzicii electronice sau muzica electronică a dus la apariţia drogurilor de club.
„La fel cum tobele sunt folosite ca să ţii ritmul, drogurile au rolul lor privilegiat în diferitele ceremonii. Folosite dintotdeauna ca să sublinieze latura „meta” a comunicării interumane şi având legătură cu majoritatea religiilor tradiţionale, drogurile au pătruns în ultimele sute de ani în cultura mainstream, rupând oarecum legătura dintre droguri şi „meta”, pe măsură ce erau folosite din ce în ce mai mult în ritualuri care nu au nicio legătura cu religia. Dacă perioada hippie e din plin legată de cultura LSD-ului, iar muzica reggae de cultura cannabisului, muzica electronică contemporană nu poate fi botezată altfel decât prin intermediul diferitelor substanţe. Legătura dintre acestea şi beat-uri e evidentă, la decodarea ritmurilor abstracte contribuind din plin chimicalele”, explică Miron Ghiu, realizatorul emisiunii de muzică electronică „Podcast Eclectic” de pe Radio România cultural.
