În perspectiva evenimentului din 1 aprilie, când piaţa gazului pentru consumatorii casnici se liberalizează, dacă nu se întâmplă ceva total neaşteptat în cele câteva zile rămase, Capital vă prezintă o situaţie pe judeţe a preţului gazelor, pentru a avea ulterior o imagine clară a impactului financiar al liberalizării.
Preţul gazului pentru consumatorii casnici este diferenţiat în România, în funcţie de regiuni. Nordul plăteşte cu 12% mai mult decât sudul. Consumatorii casnici din Transilvania şi Moldova, arondați la distribuitorul E.ON, plătesc 124 de lei fără TVA pentru MWh, în timp ce locuitorii din Muntenia şi Dobrogea plătesc 109 lei/MWh fără TVA. Diferenţele mari între regiuni se explică prin tarifele de distribuţie mai mari la E.ON decât la Engie (fost GDF Suez), dar şi prin tarifele de furnizare, de asemenea mai mari la E.ON. „E.ON are 32 de lei/MWh tarif de distribuţie, în timp ce Engie are doar 29 de lei. Distribuţia este mai scumpă în Moldova şi Transilvania, zone deluroase şi muntoase, iar pe de altă parte E.ON mai are de recuperat anumite sume, din ani anteriori, care nu le-au fost recunoscute în totalitate la momentul respectiv“, explică diferenţele de preţ dintre nord şi sud preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ.
Preţul final al gazului are mai multe componente, cea mai mare fiind reprezentată de preţul de achiziţie – costul propriu-zis al gazului. În cazul E.ON această componentă ajunge la aproximativ 50% din prețul final, la Engie procentul fiind aproape similar. Restul înseamnă costul de transport, costul de distribuţie, tarif de înmagazinare, marja furnizorului şi TVA. Toate aceste tarife sunt reglementate de către ANRE, care astfel controlează şi preţul final al gazului. De la 1 aprilie, piaţa se va liberaliza, adică costul de achiziţie al gazului va fi făcut de jocul dintre cerere şi ofertă. E.ON şi Engie deţin 97% din piaţa consumatorilor casnici din România. Mai există câţiva alţi furnizori care au arondate, în mare parte, anumite judeţe, însă cota lor de piaţă la nivel naţional este insignifiantă. Aici, avem următoarele preţuri, potrivit datelor ANRE: Mehedinţi Gaz (140,5 lei/MWh, fără TVA), Wirom Gaz, în Giurgiu (99,3 lei/MWh), Tulcea Gaz (105 lei/MWh). Puteţi observa că nu numai între E.ON şi Engie există diferenţe mari de preţ de preţ final. Şi la aceşti mici furnizori, preţul cu care vând gazul clienţilor finali este foarte diferit.
Nu vor exista creşteri mari de preţ
Preţul gazului pentru consumatorii casnici din România este reglementat până la 1 aprilie. După această dată piaţa se liberalizează. Conform prevederilor europene şi OUG nr. 64/2016, de la 1 aprilie, statul, prin ANRE, nu mai poate impune preţul de achiziţie al gazului pentru furnizori. Prin urmare, furnizorii vor cumpăra la preţul la care cererea lor se va întâlni cu oferta producătorilor Romgaz, Petrom şi Gazprom. ANRE va mai avea abilităţi doar pe aprobarea tarifelor de distribuţie, transport şi înmagazinare, care sunt componente ale preţului final, urmând a le pierde şi pe acestea în 2021, când piaţa va fi total liberalizată pe toate componentele de preţ. Prin urmare, de la 1 aprilie, pot apărea modificări de preţ ale gazului pentru populaţie.
Şefii E.ON şi Engie, furnizorii care acoperă 97% din piaţa românească, au adus în discuţie, recent, posibilitatea unor scumpiri cu 20%, chiar 30%. Mai „blândă“, ANRE a vorbit doar de 5-6%, insesizabil, spune Autoritatea, pentru că vom fi deja în sezonul cald, iar consumurile vor fi foarte mici. Până la iarnă, este de aşteptat ca preţurile să se echilibreze. Mai mult, surse guvernamentale au declarat, pentru Capital, că preţurile ar putea să nu crească deloc.
„Nu este corectă abordarea furnizorilor, anume că preţurile interne trebuie să urce la nivelul celor de import, adică de la 60 de lei/MWh la 90 de lei/MWh. Circa 90% din gazul de pe piaţa locală este românesc. De ce ar trebui ca acesta să crească? Noi suntem de părere că, dacă liberalizarea vine şi cu tranzacţionarea pe bursă a cel puţin 50% din gazele producătorilor, atunci preţurile nu vor creşte, ba chiar vor rămâne la acelaşi nivel ca în prezent“, au spus sursele.
Ministrul Energiei, Toma Petcu, consideră că preţurile vor creşte cu cel mult 8,5%, adică preţul de achiziţie va fi tot undeva în intervalul 72-74 de lei/MWh, nicidecum spre 100, sau peste 100 de lei/MWh, aşa cum a estimat conducerea E.ON. „Legat de acestă agitație în piață, în sensul că prețul gazelor se poate mări cu 40%, 70% sau chiar 100%, am discutat cu domnul Havrileț (președintele ANRE – n.r.), care mi-a spus foarte clar că acest lucru este imposibil“, a declarat ministrul Energiei, în cadrul unui interviu acordat news.ro. Toma Petcu a menționat că a aflat din discuția cu șeful ANRE că doi dintre marii furnizori/distribuitori de gaze au solicitat majorări ale tarifelor de 40 și chiar 70 de procente. „Acest lucru nu poate fi acceptat sub nicio formă, pentru că nu au o motivație reală. În continuare, ANRE, chiar și după liberalizarea între furnizori și consumatori, va fi cel care va stabili de fiecare dată tarifele la gaze și sunt convins că va fi absolut corect de fiecare dată“, a explicat ministrul Energiei.
Lupta pentru clienţi
Cu cât vor fi scoase pe bursă cantităţi mai mari de gaze (acum tranzacţiile fiind extrem de rare, pentru că predomină contractele bilaterale), cu atât preţul va scădea, pe modelul avut în piaţa de energie electrică. Aici, liberalizarea treptată a pieţei (acum suntem la 80% grad de liberalizare) a dus la scăderi de preţ ale energiei de la 230 – 240 de lei/MWh la 160-170 de lei. Cu atât mai mult cu cât, de la 1 aprilie, dispare şi supraimpozitarea producătorilor pe veniturile suplimentare obţinute din liberalizare, care consideră 72 de lei/MWh nivelul minim la care se aplică taxa. Nemaiexistând acest bir, Romgaz şi Petrom, pentru a recupera piaţă pierdută în favoarea Gazprom, ar putea vinde şi la valori mai mici. Ca să nu iasă de tot de pe piaţa locală, ruşii ar putea micşora şi ei preţurile, o sarabandă a ieftinirilor care este în folosul consumatorilor. Totuşi, aici avem o mare problemă: Guvernul a prins în bugetul pe 2017 această suprataxă, mizând pe venituri de 800 de milioane de lei. Prin urmare, ea ar mai putea rămâne un timp. Aceasta este şi una din marile probleme ale Romgaz, care se vede forţată prin lege să nu poată ataca piaţa cu preţuri mici.
„Într-un fel sau altul şi suprataxarea are rolul ei, pentru că, la un moment dat, toate deviaţiile le taxează, şi mai ales cele în plus, dar este o contrapondere vizavi de ceea ce înseamnă piaţa liberă. Ca fază intermediară, s-ar putea ca supraimpozitarea asta să mai supravieţuiască o perioadă“, a precizat Virgil Metea, directorul general al Romgaz.
Amânarea liberalizării, aproape imposibilă
Indiferent de ceea ce spun sau cer furnizorii sau oricare alt actor din piaţa gazului, liberalizarea pieţei se va întâmpla la 1 aprilie, spun surse oficiale. Potrivit acestora, OUG 64 nu poate fi modificată decât dacă Ministerul Energiei emite un proiect de lege în acest sens, care să fie apoi aprobat ca lege în Parlament. Nu mai este timp pentru aşa ceva, mai ales că Ministerul nici măcar nu a schiţat un astfel de proiect de lege. Mai sunt doar câteva zile până la 1 aprilie, total insuficiente pentru derularea întregului proces legislativ. „Este posibilă (amânarea liberalizării – n.r.), dacă
Parlamentul dispune în sensul acesta, să se amâne aplicarea Ordonanţei. Totuşi, această amânare se poate realiza doar într-o bună înţelegere şi cu acordul Comisiei Europene, pentru ca să nu riscăm în niciun fel suspendarea sau anularea proiectului BRUA şi, eventual, o procedură de infringement“, a mai arătat Petcu.
Mari susţinători ai liberalizării pieţei gazului pentru consumatorii casnici sunt producătorii Romgaz şi Petrom, care vor putea să îşi vândă gazul la preţuri de piaţă, chiar pe bursă, şi reprezentanţii Autorităţii de reglementare şi ai UE.
România are circa 3 milioane de consumatori casnici de gaze, cu un consum anual de aproximativ 3 miliarde de metri cubi. Coşul lor de gaze este format în proporţie de aproape 100% din producţie locală. Consumul total al României este de 12 miliarde de metri cubi anual, din care 10,5 miliarde de metri cubi reprezintă producţia Romgaz şi Petrom, iar 1,5 miliarde de metri cubi, import din Rusia.
Populația din Transilvania şi Moldova plătește mai mult pentru gazele consumate decât românii care locuiesc în sudul ţării. Asta deoarece E.ON, distribuitorul din nordul țării, are aprobate tarife mai mare decât Engie, care distribuie gaze în partea sudică a României.
12%
cu atât plătesc mai mult consumatorii casnici din nordul României
față de cei care locuiesc în sudul țării
3 milioane de consumatori casnici sunt afectaţi de liberalizarea pieţei gazului