sustine ca principala problema pentru ca fabricile noastre sa se integreze in 2007 sunt fondurile enorme necesare pentru protectia mediului si reducerea impactului aderarii la Piata Unica. „Am calculat ca, pe total patronat, suma pe care ar trebui s-o investim este de 163 de milioane de euro. Din acesti bani, 80% sunt necesari investitiilor pentru protectia mediului. Principalele motive pentru starea in care se gaseste industria de profil sunt productia sub capacitate din cauza inchiderii instalatiilor, lipsa lemnului necesar si cea a unui management performant al fabricilor”, spune Gheorghe Benea, presedintele organizatiei.Principala distorsiune pe care UE ar dori sa o evite este practicarea unor preturi prea mici de catre Romania pe piata Uniunii. De fapt, PICHR admite ca, si in conditiile in care produsele autohtone si pretul lor vor urma o linie ascendenta, calitatea produselor fabricilor romanesti va fi cu mult sub cea a celor din tarile dezvoltate, ca urmare a efectului de capacitate si a cursei pentru performanta, in care tarile UE au un avans considerabil. „In cantarirea argumentelor pro si contra acordarii perioadei de tranzitie trebuie pus in balanta si costul ridicat al scenariului cel mai sumbru posibil: inchiderea instalatiei. Privatizarea relativ recenta implica si faptul ca noul proprietar nu poate investi asa de mult intr-un timp asa de scurt”, este opinia PICHR. In consecinta, fabricile de profil vor solicita UE prelungirea perioadei de tranzitie pana in anul 2015. Finalizarea negocierii perioadei de tranzitie cu Comunitatea Europeana se va finaliza la 30 iulie.Confuzia se manifesta, la noi, si in sectorul ambalajelor. Legislatia italiana, de exemplu, interzice ambalarea produselor alimentare in hartii si cartoane ce contin inalbitori optici (care confera ambalajului un aspect alb-albastrui), care pot duce la aparitia cancerului. In Romania nu se interzice utilizarea de hartie si cartoane de puritate necorespunzatoare pentru ambalaje, fapt care perpetueaza utilizarea fara un control riguros a hartiei si cartonului pentru alimente. „De la magazin si pana acasa, virusii se pot transmite prin anumiti ioni prezenti in hartie sau carton. Din pacate, in magazinele noastre, alimentele sunt impachetate in hartie de imprimanta, maculatura sau de vrac. Se foloseste hartie adusa din import fara prezenta unui certificat care sa ateste faptul ca poate fi folosita la ambalarea de alimente”, avertizeaza un specialist din sector. In aceste conditii, ambalajul devine, din bariera protectoare, un mijloc de propagare a bolilor. Trecerea la economia de piata a gasit papetaria romaneasca insuficient pregatita pentru a face fata noilor exigente ale pietei interne, si cu atat mai mult a celor externe, impunand restructurarea severa a productiei. La nivelul anului 2002, Romania avea cel mai mare potential industrial neutilizat in sectorul papetar din toate tarile foste socialiste est-europene. In prezent, se importa hartii si cartoane scumpe, superalbe, cretate, speciale, dar si obisnuite, in multe cazuri fara discernamant, la preturi peste cele ale pietei. Cauza principala a cresterii importurilor o constituie numarul redus de sortimente oferite de fabricile sectorului, in special la produsele de calitate superioara. In prezent, peste 40% din valoarea importului de produse papetare il formeaza hartiile pentru comunicatii de scris tipar si ziar, pentru care exista in tara suficiente capacitati de productie, dar care nu sunt folosite. Din 25 de linii de fabricatie paste fibroase, 17 au capacitati anuale sub 50.000 de tone, iar din 67 de linii de fabricatie de hartii si cartoane, 50 sunt sub 40.000 de tone. Capacitatile standard de fabricatie a celulozei si hartie, considerate performante, sunt de peste 200.000 tone/an.Fabricile de hartie au nevoie de 160 de milioane de dolariTrei masini de marca, totalizand 60.000 de tone de hartie de scris tipar de la Comceh Calarasi, Palas Constanta si Celhart Donaris Braila sunt mentinute in conservare. Modernizarea si dublarea capacitatii acestor masini ar permite fabricarea competitiva a majoritatii gamelor calitative de hartii pentru scris-tipar, inclusiv superalbe, cretate. In 2002, masina de hartie nr. 11 de 100.000 de tone de hartie de ziar de la Letea Bacau a functionat la 42% din capacitate. Fabrica a fost cumparata in mai 2003 de catre Selena (firma primarului Bacaului, Dumitru Sechelariu) impreuna cu Spedition UMB, cu 8,1 milioane de dolari. In acel moment, desi datoriile catre bugetul de stat fusesera „sterse” dintr-o miscare, cumparatorul a ramas cu restante de peste trei milioane de dolari, cu sarcina unor investitii tehnologice de 3,4 milioane de dolari, investitii de mediu de 3,3 milioane de dolari. „Dificultatile actualului si viitorului manager tin de mentinerea in anumiti parametri tehnici si functionali a echipamentului, astfel incat sa poata concura pe piata hartiei. In 2002 Letea a avut pierderi. 137 de miliarde numai din exploatare. „Deci noi am vandut o societate cu pierderi. Asta trebuie sa rezolve cumparatorul”, a precizat fostul ministru al privatizarii, Ovidiu Musetescu. „Dejul ar avea nevoie, in prima etapa, de 17 milioane de euro. Cu 30 de milioane de euro ne-am descurca”, spune conducerea combinatului Somes Dej. „Daca actionarii fabricii nu vor aproba investitiile pe acest an, posibilitatea de a ne mentine pe piata este pusa sub semnul intrebarii”, este de parere Elena Silas, responsabil cu relatiile publice la combinatul din Dej.In Romania, intreprinderile mici si mijlocii din ramura au putine sanse sa reziste: numai daca se axeaza pe confectii papetare si se bucura de facilitati fiscale, lucru putin probabil, tinand cont de recomandarile UE de a anula orice facilitate care sa limiteze concurenta. Specialistii de profil au ajuns la concluzia ca, prin tendinta de internationalizare, marile companii transnationale tind sa stopeze activitatea intreprinderilor de capacitate mica si neperformante, din tarile slab si foarte slab industrializate, largindu-si piata si pregatind terenul pentru viitoare investitii proprii, profitabile. Procesul se realizeaza prin restructurare, extinderea retelelor comerciale si a fabricatiei existente, realizarea de noi capacitati, achizitii, fuzionari si, in general, concentrarea capitalului.