«Dacă la începutul crizei activitatea IFC (Divizia de investiţii a Băncii Mondiale) în România era de 50 de milioane dolari, anul trecut am ajuns la 300 milioane de dolari. Sectorul privat a fost cel care s-a ajustat cel mai repede şi a trebuit să absoarbă costurile de austeritate din această perioadă», spune Ana Maria Mihăescu, chief mission IFC.
Șefa misiunii IFC pe nouă țări, cu centrul în România, spune că doreşte să continue sprijinul acordat instituţiilor financiare care au fost afectate de criză: „le finanţăm cu fonduri pe termen lung, linii de finanţare pentru dezvoltarea IMM-urilor, într-un fel venind în completare la acţiunile fondurilor de garantare“. Astfel, Mihăescu subliniază că, în ultimii doi ani, instituția pe care o conduce a acordat și continuă să acorde linii de trade finance pentru bănci, întrucât în perioadele de criză trebuie finanţate societăţile care sunt implicate în activitatea de export. Pentru bănci, este important să aibă acces la trade finance fără a trebui să îşi diminueze capitalul pentru astfel de activităţi, astfel încât să poată sprijini mai departe exporturile. Prin aceste produse oferite de IFC băncilor comerciale, s-a ajuns de la proiecte de 10 – 15 milioane de euro la expuneri de peste 150 milioane pentru prefinanţarea exporturilor şi pentru finanţarea unor importuri.
Garanţie parţială IFC pentru două bănci
Pentru a ajuta băncile să finanțeze în continuare anumite sectoare economice, identificate de divizia Băncii Mondiale ca domenii cu potențial important în sprijinirea creșterii economice a României, IFC a pregătit și un produs relativ nou. Acesta acordă garanții parțiale unor instituții de credit care ajung în apropierea pragului-limită de expunere pe anumite segmente, prag impus de reglementările interne ale băncii sau ale BNR.
Mai exact, dacă o bancă a acordat împrumuturi unei companii în limita a 10%-15% sau 20% din capitalurile proprii, cerințele prudențiale cer blocarea finanțării respectivului sector. Ca să continue creditarea, banca ar trebui să își majoreze capitalul social, lucru destul de dificil în contextul crizei lichidităților la nivel internațional. În acest moment poate interveni IFC, prin acordarea unor garanții parțiale care să permită băncilor să își majoreze expunerea pe anumite segmente. După cum a declarat Ana Maria Mihăescu, o bancă din România va apela cu siguranță la această metodă de majorare a limitei maxime de expunere pe un client, iar probabilitățile sunt destul de ridicate ca, în scurt timp, și o a doua bancă să implementeze acest procedeu. Oficialul IFC nu a putut să nominalizeze băncile despre care este vorba, deoarece negocierile nu sunt încă finalizate.
O a doua metodă prin care IFC vrea să ajute companiile din România este acordarea garanțiilor parțiale pentru firmele care vor să emită obligațiuni pe piața de capital. În cazul obligațiunilor emise de Banca Transilvania, procedura de garantare a fost simplă: IFC a cumpărat direct obligațiunile emise. În cazul altor societăți care ar dori să se finanțeze prin emisiune de obligațiuni, IFC poate oferi garanție parțială care să ajute societatea respectivă să obțină un investment grade mai bun. „De exemplu, dacă o societate oarecare primește ratingul BB- de la o agenție internațională de rating, noi o putem ajuta să obțină o treaptă în plus la rating pentru a-i facilita finanțarea“, precizează Ana Maria Mihăescu.
Ca să poată beneficia de unul dintre cele două tipuri de ajutoare, companiile care apelează la credite sau finanțare prin obligațiuni trebuie să activeze într-unul din domeniile identificate de IFC cu potențial de sprijin pentru creșterea economică: exporturile, agricultura și infrastructura, cu subsectoarele energie, transporturi și logistică.
”Suntem în negocieri avansate cu o bancă pentru acordarea de garanții care să îi permită depășirea limitelor de expunere și este posibil să apară și a doua.”
Ana Maria Mihăescu, șefa misiunii IFC România