Generalităţi afecţiuni hepatice

În fiecare an trebuie să ne monitorizăm sănătatea cu ajutorul unor baterii de analize medicale asfel încât să eliminăm din viaţa noastră “surprizele neplăcute”.

Această atenţie pe care o acordăm sănătaţii noastre are un caracter preventiv, deorece are ca şi scop identificarea din timp a unor afecţiuni specifice vârstei, sezonului, factorului genetic.etc

O atenţie deosebită trebuie acordată afecţiunilor ficatului, deoarece leziunile la nivelul ficatului pot fi ireversibile. Deşi ficatul este singurul organ capabil de regenerare (celulele bolnave sunt înlocuite cu altele noi), el este supus unor agresiuni infecţioase

(hepatite virale A, B, C, D, E) sau neinfecţioase (hepatitele cauzate de alcool, medicamente, obezitate) ducând la boli grave ale ficatului (hepatitele, ciroza, litiaza biliară, cancerul hepatic, Maladia lui Wilson..etc).

 Hepatitele Virale

Reprezintă un grup de afecţiuni caracterizate prin alterarea funcţiei hepatice ca urmare a multiplicării unor virusuri în celulele acestuia. Afectarea hepatică este iniţial acută (primele 6 luni de la infectare), majoritatea virusurilor hepatice persistând ulterior în organism şi modificând progresiv şi variabil arhitectura şi funcţionalitatea ficatului până la stadii ireversibile. Afecţiunile hepatice ce evoluează peste 6 luni de la momentul infectării se numesc hepatite cronice iar virusurile ce pot determina aceste boli sunt: VHB în asociere sau nu cu virusul hepatic delta şi VHC.

Hepatita A

VHA determină doar hepatita acută (se vindecă în 2-3 luni).  Odată făcut acest tip de hepatită avem protecţie imună pentru tot restul vieţii, adica nu vom mai face niciodată boala.

Hepatita acută A reprezintă o infecţie generală a organismului, dar afectarea este predominant hepatică.  România este zonă endemică (frecvenţa e mare), majoritatea persoanelor contactând la un moment dat în viaţă (de regulă în copilărie) infecţia. Mâinile murdare, alimentele şi apa contaminate reprezintă principalele surse de infecţie.

Nu se transmite prin sânge, injecţii, operaţii. Virusul se înmulţeşte în celulele hepatice dar nu le lezează astfel că, dupa eliminarea lui, ficatul nu ramâne cu leziuni permanente.

Hepatita cronică cu virus B şi D

Hepatita cronică B derivă din hepatita acută cu virus B ce persistă peste 6 luni. Căile de transmisie cele mai frecvente pentru virusul hepatic B sunt: sângele şi produsele de sânge infectate, contactul sexual neprotejat cu o persoană infectată şi transmiterea de la mamă la făt (momentul naşterii este cel mai infectant).

În mod frecvent, infecţia cu virus B se asociază infecţiei cu virus D, uneori şi cu virus C sau chiar HIV. Virusul D nu poate duce la o hepatită cronică fără să existe şi infecţie cu virus B în acel organism. Prezenţa lui se face prin determinarea antigenului VHD în sânge.

După un episod de hepatită acută B, virusul :
1. rămâne latent în organism (nu determină simptome clinice iar transaminazele sunt normale) dar se poate transmite, stare denumită purtător cronic inactiv
2. se poate multiplica în special în ficat ducând în timp la leziuni tip hepatită cronică
3. 1/3 din cei infectaţi cu virusul B vor evolua la stadiul de ciroză şi cancer hepatic. 60% din hepatocarcinoame se grefează pe ficatul infectat cu virusul B.

Simptomele hepatitei cronice cu virus B sunt bruşte: oboseală, somnolenţă accentuată, jenă în dreapta sub coaste, dispepsie, cu obiectivarea clinică a ficatului mărit (hepatomegalie).

Pentru a beneficia de tratament specific antiviral, singurul în măsură să vindece boala, trebuie determinat nivelul transaminazelor, spectrul complet al antigenelor şi anticorpilor, viremia (nivelul AND-ului VHB) şi puncţia biopsie hepatică pentru decelarea prezenţei şi severităţii afectării ficatului.

Asocierea virusului B cu D determină forme grave de hepatită, frecvent cu dezvoltarea insuficienţei hepatice.

Atenţie: Pacienţii cirotici fără virusuri sau cu virus C trebuie să se vaccineze contra virusului B, orice agresiune în plus a ficatului ducând la evoluţie mai accelerată spre complicaţii majore (hemoragie digestivă, cancer).

Hepatita cronică cu virus C

Hepatita cronică apare atunci când virusul este prezent în sânge timp de 6 luni de la infecţia acută, chiar dacă transaminazele sunt normale şi nu există modificări microscopice hepatice. Infecţia cu virusul hepatic C este cea mai frecventă infecţie transmisă pe cale injectabilă.

Frecvenţa infecţiei VHC este foarte mare, determinând peste 20% din hepatitele acute, 70%  din hepatitele cronice, 40%  din cirozele hepatice, 60%  din cancerele hepatice şi 50% din   indicaţiile de transplant hepatic. În România frecvenţa diagnosticului hepatitei cronice C este în continuă creştere (mare parte datorită condiţiilor precare sanitare de dinainte de 1989) reprezentând peste 60 % din hepatitele cronice şi ciroze şi, din nefericire, tipul de virus este destul de rezistent la tratament.

Factorii de risc pentru infecţia cu acest virus sunt reprezentaţi de:
-Contactul intravenos cu ac de seringă infectat, transfuzii cu sânge infectat, droguri administrate intravenos cu ac de seringă infectat
-Mama infectată ce transmite noului-născut virusul
-Efectuarea de hemodializă (pacienţii cu insuficienţă renală cronică în stadiu terminal)
-Contactul sexual cu o persoană infectată – parteneri multipli
Majoritatea infecţiilor acute cu virusul hepatitei C progreseaza la hepatită cronică, ulterior la ciroză hepatică  şi chiar la cancer hepatic, mai ales dacă virusului i se adaugă şi alti factori ce agresionează ficatul: alcoolul, infecţia cu virusul hepatic B sau persoana are o imunitate mai slabă prin alte boli severe.
Hepatita cronică nu determină mult timp nici un simptom. În momentul în care leziunile hepatice sunt destul de severe, apare oboseala, jena sub coaste în dreapta, dispepsia sau erupţii cutanate.

Atenţie: Chiar dacă o bună perioadă de timp nu determină simptome, hepatita cronică cu virus C trebuie tratată cu maximă seriozitate datorită rezistenţei la tratament şi a evoluţiei la boli grave (ciroză şi cancer hepatic).

Informaţii Utile

“Infecţia cronică cu virusul hepatitei B si C reprezintă o problemă de sănătate publică în întreaga lume, frecvenţa reală a acestor infecţii hepatice fiind mult mai mare decât vârful icebergului cunoscut.

Deşi cele 2 virusuri sunt diferite ca mod de acţiune şi  tratament, ambele duc la dezvoltarea bolilor hepatice cronice (hepatite cronice) cu progresia acestora rapidă, în lipsa tratamentului, spre ciroză hepatică şi cu creşterea riscului de grefare a unui cancer hepatic (hepatocarcinom) fie pe hepatită cronică, fie pe ciroză.” afirmă dr. Dana Bucur, medic specialist gastroenterologie, Clinica De Diagnostic Gral Medical.

Conform unui articol publicat de European Centre for Disease Control and Prevention (ECDC), Stockholm, Suedia,  România ocupă locurile fruntaşe în Europa privind incidenţa acestor afecţiuni cu peste 6% din populaţia activă.

Diagnostic si Prevenţie

În România în perioada 20 iulie 2010 – 20 august 2010 în cadrul campaniei ”M-a lovit la ficat, ce mă fac ?” operatorul de servicii medicale Gral Medical susţine programul de prevenţie a bolilor de ficat, prin oferirea unui pachet de analize medicale la numai 96 lei (Ag Hbs-cantitativ , Ac Hcv-cantitativ, Ac Hbs, Transaminaze (TGO şi TGP), GGT, Fosfataza alcalină, Bilirubina totală si directă, Albumina serică, Electroforeza proteinelor serice), astfel pacienţii vor beneficia de o reducere de 50% din preţul standard.

Totodata , fiecare pacient va beneficia de 25% reducere pentru orice altă investigaţie suplimentară recomandată de doctorul specialist. Cu rezultatul analizelor de laborator pacienţii pot apela la specialistul Gral Medical pentru un diagnostic complet (interpretare rezultate, ecografie, sfaturi medicale etc).

Programări şi consiliere se pot face online: www.gralmedical.ro
sau apelând numerele de telefon:
021 323 00 00 (02) – Clinica de Diagnostic Gral;
021 317 83 95 – Clinica Gral Colentina;
0244 597 753 – Clinica Gral Ploiesti.