Nu prea cunoscut în afara graniţelor ţării sale, Van Rompuy a fost cel care a reuşit să aducă un echilibru politic în Belgia, după ce statul s-a confruntat cu o criză politică fără precedent în decursul anului trecut.
Pe 30 decembrie 2008, Van Rompuy a devenit cel de-al 48-lea premier al Belgiei, funcţie la care va trebui să renunţe, întrucât noua calitate de preşedinte al UE nu-i permite să deţină vreo funcţie naţională.
Este licenţiat în filosofie şi economie, are 62 de ani şi are în spate o întreagă carieră de economist.
„Sunt mai degrabă omul acţiunii, el este mai cerebral”, a mărturisit fratele său mai mic Eric, implicat de asemenea în politică, fiind însă un militant virulent al cauzei flamande.
Silueta austeră a lui Herman, calviţia ce îi pune în evidenţă faţă ascuţită şi privirea maliţioasă, conturează calităţile de intelectual ale unui bărbat care a studiat la o şcoală iezuită şi a reflectat asupra filosofiei Sfântului Toma de Aquino, înainte de a consacra economie.
Pasionat de literatură (în special franceză şi germană) el continuă să publice pe blogul său haiku, poezii japoneze, în limba olandeză.
Această practică l-a ajutat să suporte o perioadă politică nefastă pentru creştin-democraţi (1999-2007) pe durata celor două mandate ale Guvernului condus de liberalul Guy Verhofstadt.
Belgia, care din iunie 2007 s-a aflat într-o criză generată de conflictul dintre comunitatea flamandă şi cea francofonă, a cunoscut o aplanare a tensiunilor în ultimele zece luni, după preluarea puterii de către Van Rompuy, un om politic cu simţul umorului şi amabil, care a reuşit să nu lezeze pe nimeni, spre deosebire de predecesorul său Yves Leterme, care şi-a atras criticile francofonilor.
Apreciat de regele Albert al II-lea, el este considerat ca fiind mai degrabă un moderat în privinţa dosarelor lingvistice care îi divizează pe belgieni.
Sfântul Toma, poeziile japoneze şi bugetul Belgiei
El a reuşit să aplaneze divergenţele dintre partidele politice flamande şi valone care reprezentau un obtacol în orice negociere serioasă pe tema reformării instituţiilor regatului cerută de Flandra.
Faimoasa „metodă Van Rompuy” a constat în primul rând în a le impune miniştrilor săi să păstreze tăcerea în public, apoi să-şi asculte punctele de vedere înainte de a tranşa o problemă.
Catolic practicant, tată a patru copii (doi băieţi şi două fete), el şi-a arătat capacitatea de gestionare a crizei economice.
El a reuşit să obţină aprobarea unui buget pe 2010 auster, dar care nu afectează securitatea socială, în situaţia în care Guvernul pe care îl conduce cuprinde cinci partide, între care socialişti şi liberali.
Practica îi este cunoscută, deoarece Herman Van Rompuy a ocupat în perioada 1993-1999 funcţia de ministru al Bugetului într-un Guvern care a contribuit la intrarea Belgiei în zona euro.
SURSA: Mediafax
