„Sunt prea surprinsă şi încă nu-mi vine să cred!”, a fost prima declaraţie a scriitoare, prin intermediul editorilor săi, într-un comunicat în care scrie că Müller „plângea şi râdea în acelaşi timp la aflarea veştii”.

Mută de uimire, Harta Müller a promis că îi va reveni vocea până la data decernării premiului, pe 10 decembrie. Preşedintele Academiei Suedeze, Peter Englund, a spus că scriitoarea a fost „total copleşită şi înmărmurită”, dar că a început să râdă „într-un fel minunat” atunci când a telefonat-o să îi dea vestea.

Vocea scriitoarei a revenit însă în după amiaza zilei de joi, când a declarat într-o conferinţă de presă că pentru ea comunismul nu a trecut. „Se vede că în toate cărţile mele există comunismul. Literatura merge în locul în care autorul are sensibilităţi, iar eu am sensibilităţi în legătură cu comunismul. Nu autorii îşi caută temele, ci temele îi caută pe autori”, a declarat Müller.

Mama Hertei: „O încurajam să se facă învăţătoare”

Cu două zile înainte de anunţarea câştigătorului, scriitoarea a spus că are slabe speranţe la Nobel. „Toată lumea vorbeşte de 20 de ani deja de căderea zidului Berlinului şi acum vin şi eu cu o poveste veche despre deportare. Nu fac ei asta anul ăsta… ce să mai spun despre premiul Nobel…”, a declarat Müller pentru netzeitung.de.

„Sunt mândră şi mă bucur foarte mult că a reuşit. Întotdeauna a vrut să facă ceva în viaţă. I-am spus dinainte că e printre favoriţi, dar ea mi-a răspuns că da, între alţi şase… Eu o încurajam să se facă învăţătoare, nu mi-am imaginat asta”, a spus mama scriitoarei, Catarina Müller, penru netzeitung.de.

Controverse pe teme de corectitudine politică

Deşi era pe primul loc în topul casei de pariuri Ladbrokers la categoria Premiul Nobel pentru Literatură, criticii europeni mizau mai degrabă pe o decizie care să opească şirul de europeni laureaţi ai premiului, subiect de controversă în presa internaţională cu câteva zile înainte de anunţarea deciziei comitetului.

„Victoria scriitoarei Herta Müller arată încă odată că scriitorii europeni sunt favorizaţi de comisia pentru Nobel?”, scria joi publicaţia britanică „The Guardian”. Câştigătorii din ultimii 5 ani sunt Müller, JMG Le Clézio, Doris Lessing, Orhan Pamuk şi Harold Pinter, majoritatea europeni. „Dacă Academia Suedeză doreşte să schimbe impresia generală conform căreia conduc un club european, poate ar trebui să iasă mai des în lume şi să angajeze nişte cercetători ştiinţifici”, scrie criticul Richard Lea.

Doar trei volume în limba română

Romanele Hertei au fost traduse în peste 20 de limbi, în România fiind reprezentată de editura Polirom, care a publicat trei volume: „Animalul inimii”, în 2006, un roman scris „în memoria prietenilor mei români care au fost ucişi în timpul regimului Ceauşescu”, „Este sau nu este Ion”, în 2005, un volum de poezii însoţit de un CD audio cu lectura scriitoarei şi „Regele se-nclină şi ucide”, în 2005, o selecţie de nouă texte care se constituie într-un fragment biografic.

Ca persoană publică, Herta Müller s-a remarcat adesea prin acţiuni de protest împoriva sistemului. În 1997 s-a retras din PEN Germania (o asocieţie internaţională a scriitorilor) din cauza legăturilor instituţiei cu aripa  republican-democrată. În iulie 2008 a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, pentru că a invitat la o şcoală de vară găzduită de  ICR Berlin conferenţiarii Andrei Corbea Hoisie şi Sorin Antohi, care au colaborat cu securitatea. „Este un scandal ca România să se prezinte în Germania cu aceste două persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu securitatea”, scria Herta Müller, care a declarat că nu va mai călca niciodată în sediul ICR Berlin.

Cenzurată de autorităţile din România şi criticată de cele din Germania

Scriitoarea Herta Müller s-a născut în apropierea Timişoarei într-o familie de şvabi şi a studiat filologia la Universitatea Timişoara. Aici a devenit membră a unei mişcări idealiste iniţiată de scriitori români de origine germană numită Aktiongruppe Banat, care milita pentru libertatea de exprimare sub regimul lui Ceauşescu. A lucrat o perioadă ca traducător la o fabrică de maşini, însă a fost concediată pentru că a refuzat în repetate rânduri să colaboreze cu Securitatea.

În acestă perioadă a scris primul ei volum, „Niederungen” care a fost respins de edituri până în anul 1982, când a fost publicat într-o variantă cenzurată. Câţiva ani mai târziu, volumul a fost publicat în Germania prin complicitatea unei prietene şi a fost aclamat imediat de critică. După participarea sa la o ediţie a târgului de carte de la Frankfurt, unde a criticat public regimul dictatorial din România, cărţile sale au fost interzise în ţară.

Nici autorităţile germane nu o priveau cu mai multă simpatie, pentru că a distrus imaginea idilică a minorităţilor germane din zona rurală a României prin felul în care a descris viaţa plină de cruzime şi nedreptate a şvabilor din România. În volumele „Niederungen” şi „Drückender Tango”, Müller descrie obtuzitatea vieţii rurale din România şi oprimarea plină de cruzime a nonconformiştilor, portretizând cu cinism atitudinea fascistă, intoleranţa şi corupţia şvabilor din regiune.

În 1987, scriitoarea a emigrat, împreună cu soţul său, scriitorul Richard Wagner, în Germania, unde a fost recunoscută ca una dintre cele mai puternice voci literare contemporane, fiind distinsă cu cele mai importante premii naţionale pentru literatură.