După ce impozitul minim a stors de trei ori mai mulţi bani decât se aştepta, omorând însă multe firme, Guvernul anunţă, dar fără a da detalii clare, că acesta şi-a atins scopul şi că va dispărea.
Pe neaşteptate, când mediul de afaceri se resemnase cu impozitul minim, după o lungă perioadă de critici vehemente, premierul dă o veste aparent bună: va fi eliminat din toamnă. În fapt, declaraţia a fost pur politică, menită să mai calmeze spiritele încinse de ideile ministrului Sebastian Vlădescu despre cota unică, aşa cum pur politică a fost şi decizia de introducere a acestui impozit.
Având în vedere că Guvernul nu a reuşit să convingă pe nimeni cu analize şi calcule pe hârtie de necesitatea existenţei acestui impozit, este evident că argumentele economice sunt cu atât mai puţin aşteptate acum, când s-a luat decizia de a fi anulat. Singurele rezultate cuantificabile ale impozitului minim sunt încasările bugetare, de trei ori mai mari în 2009 decât cele estimate, şi suspendarea sau dizolvarea unor firme. „Aplicarea acestui impozit şi-a atins scopul de a mări încasările, însă este greu de apreciat în ce măsură a reuşit să diminueze evaziunea fiscală – pentru care considerăm că autorităţile trebuie să ia alte măsuri“, spune Adrian Rus, tax senior manager, Ernst&Young.
Evazioniştii nu se împiedică de un impozit
„Din păcate, nu putem să spunem clar ce efecte a produs, pentru că nu există nicio analiză serioasă a impactului în economie, aşa cum nu există în cazul niciunui impozit. Guvernanţii susţin că a avut efecte benefice, a colectat sume suplimentare, a închis firme care chipurile ar fi făcut evaziune fiscală. În opinia mea, niciuna din aceste afirmaţii nu se susţine: sumele suplimentare ar trebui comparate cu sumele care nu s-au mai colectat din impozitele pe salarii şi contribuţiile aferente ale angajaţilor firmelor care s-au închis. Mai mult, ar trebui să se ţină cont şi de ajutoarele de şomaj plătite acelor salariaţi. Dacă s-ar face o astfel de analiză, sunt convins că lucrurile nu ar mai părea atât de strălucitoare“, consideră Gabriel Sincu, partener Mazars.
Intenţia de combatere a evaziunii sună bine, numai că o decizie fiscală nu se ia plecând de la premisa că plătitorii sunt evazionişti. „Cine vrea să facă evaziune nu se împiedică de un impozit anual de 500 euro şi va înfiinţa câte firme va fi nevoie pentru a eluda statul cu sume mari. La urma urmei, evazioniştilor nu le pasă de niciun fel de impozite, de ce s-ar împiedica de impozitul minim?“, concluzionează Gabriel Sincu.
Promisiuni fără explicaţii
Pe de altă parte, declaraţia premierului a fost pe cât de nefundamentată, pe atât de neclară, neprecizând nici măcar data de la care va fi eliminat impozitul sau, eventual, dacă acesta va fi înlocuit cu o altă formă de impozit, aşa cum s-a vehiculat în primăvară. De altfel, anunţul său nu a fost dublat de vreo explicaţie din partea ministrului Sebastian Vlădescu, ale cărui idei par decuplate, în ultima vreme, de politica economică a Guvernului, oricare ar fi aceea, cum s-a văzut din războiul declaraţiilor pe marginea cotei unice. Premierul a vrut să-i facă ministrului Vlădescu o surpriză cu impozitul minim, la fel cum îi făcuse acesta cu impozitarea progresivă, având în vedere că părerea lui Vlădescu despre momentul eliminării impozitului minim suna, în urmă cu câteva luni, aşa: „la Sf. Teodosie“, adică „la Sfântu’ Aşteaptă“.
Prinse în vâltoarea declaraţiilor politicianiste, firmele s-au obişnuit să nu-şi mai facă planuri, atât cât e posibil, în funcţie de ce spun guvernanţii.
175 de mii de firme şi-au suspendat activitatea în 2009 şi în prima jumătate din 2010, conform datelor Registrului Comerţului
970 milioane de lei a încasat bugetul de stat din impozitul minim de la introducerea acestuia, în mai 2009, până în prezent, potrivit Fiscului
