Horațiu Mălăele împlinește astăzi, 31 iulie, 72 de ani
În 1952 s-a născut Horațiu Mălăele, actor român de teatru și film. Într-un interviu, Mălăele a explicat că atunci când ajunge să fie prea familiarizat cu un loc, începe să se plictisească și simte nevoia să plece.
El a descris această stare de rătăcire ca fiind una plăcută și deliberată. Actorul a menționat că, dacă petrece prea mult timp printre personajele sale, simte nevoia să scrie ceva pentru a se destinde.
În caz contrar, dacă nu găsește inspirație în scris, se apucă de desenat sau, dacă nici asta nu ajută, merge să joace tenis.
Mălăele a subliniat că această „dictatură proteică” este, în esență, un mod de a combate plictiseala.
„Atunci când cred că ştiu unde mă aflu, ajung să mă plictisesc şi mă văd nevoit să fug din acel loc. Uneori, starea asta asumată de rătăcire îmi place foarte mult.(…)este o rătăcire controlată, deliberată. Dacă stau prea mult printre personajele mele atunci fug şi încerc să scriu ceva.
Dacă simt că nu am ce căuta pe-acolo, încerc să desenez ceva. Dacă nimic nu funcţionează, atunci mai mult ca sigur fug la tenis. Această dictatură proteică mi-e impusă, uneori, de plictiseală”, mărturisea, într-un interviu pentru Adevărul de Weekend, Horațiu Mălăele.
Debutul său a avut loc în 1974 cu rolul principal în „Muntele ascuns”, regizat de Andrei Cătălin Băleanu
Privirea lui Horațiu Mălăele, amplificată de ochelarii săi rotunzi, a devenit emblematică în peste 60 de filme.
De-a lungul carierei sale, Mălăele a colaborat cu renumiți regizori români, inclusiv Geo Saizescu în „Secretul lui Bachus” (1984), Alexandru Tatos în „Secretul armei secrete” (1988) și Ion Popescu Gopo în „Maria Mirabela” din „Tranzistoria” (1989).
În 1984, Mălăele a interpretat rolul unui dascăl în „Piciu”, ultimul film regizat de Iosif Demian înainte de plecarea sa din țară, pe baza unui scenariu scris de Mircea Diaconu.
Filmul, care prezenta povestea unui grup de elevi în vacanța de vară, a fost un succes de box office, atrăgând peste 1,5 milioane de spectatori la lansare. Distribuția filmului i-a inclus pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu și Diana Lupescu.
În 1992, Horațiu Mălăele a obținut premiul pentru interpretare la Festivalul de la Costinești pentru rolul său din „Divorț… din dragoste” (regia Andrei Blaier), unde a jucat rolul unui tânăr care se vede nevoit să-și încheie mariajul din cauza absurdității sistemului comunist.
În 1994, Mircea Daneliuc l-a distribuit în comedia „Această lehamite”, în care a interpretat personajul lui Bebe, un viitor tată confruntat cu moartea soției sale gravide și cu presiunea unei doctorițe care dorește să salveze copilul nenăscut. Mălăele a colaborat din nou cu Daneliuc în filmul „Ambasadori, căutăm patrie” (2003).
Printre rolurile recente, cel mai apreciat de public este Ilie Moromete din „Moromeții 2”
Printre rolurile recente, cel mai apreciat de public este Ilie Moromete din „Moromeții 2” (regia Stere Gulea, 2018), pentru care a primit o nominalizare la Premiile Gopo. De asemenea, a lucrat în coproducții internaționale cu regizori de renume precum Costa Gavras („Amen”, 2001) și Robert Guédiguian („Armata crimei”, 2009).
În calitate de regizor, Mălăele a semnat lucrări precum „Nunta mută” (2008), „Funeralii fericite” (2012) și „Luca” (2020), toate având scenariul scris de Adrian Lustig.
În teatru, Mălăele a câștigat numeroase premii, jucând pe scenele din Piatra Neamț, București, Cluj-Napoca, Oradea, Brașov și Constanța. Printre spectacolele legendare în care a interpretat roluri se numără „Karamazovii” (regia Dan Micu), „Aceşti îngeri trişti” (regia Mircea Cornişteanu) și „Scapino” (regia Alexandru Dabija).
Din 1982, a regizat piese precum „O sărbătoare princiară” de Teodor Mazilu, „Puricele” de Georges Faydeau și „Carlo contra Carlo” de Paul Ioachim. One-man show-ul său „Sunt un orb”, care combină poezii, proză scurtă și scene din piese de teatru, a fost prezentat și în comunități românești din afacerea țării. De asemenea, a interpretat peste 150 de roluri în teatrul de televiziune.
Pe lângă cariera sa artistică, Mălăele este și caricaturist și scriitor. A expus aproximativ 3000 de lucrări în peste 30 de expoziții și a fost redactor-șef al publicației „Satirul”. A publicat două cărți autobiografice: „Horațiu despre Mălăele” (2008) și „Rătăciri” (2012).
