Comisia Europeană a anunțat recent că a iniţiat procedura de trimitere a României, Irlandei şi Greciei la Curtea de Justiţiei a Uniunii Europene pentru că nu au transpus în legislaţia naţională a patra directivă privind combaterea spălării banilor.
Horațiu Radu, fostul agent guvernamental al României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a declarat, în cadrul emisiunii Capital Live, că neimplementarea la timp a directivei împotriva spălării banilor este cea mai serioasă problemă pe care o are în momentul de față România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
”Este o problemă care ar putea interveni în premieră, pentru că niciodată nu am fost condamnați de Curtea de Justiție pentru o netranspunere de directivă și nu am fost nici obligați vreodată la plata unor sancțiuni. Pe scurt, noi trebuia să transpunem directiva privind spălarea banilor începând cu luna iunie 2015, iar deadline-ul acestei directive a fost în data de 26 iunie 2017. În iulie 2017, Comisia Europeană a declanșat o acțiune de infringement împotriva României, dar deoarece nici în această perioadă Guvernul României nu a transpus directiva, în iulie 2018, Comisia Europeană a solicitat trimiterea României în judecată în fața Curții de Justiției a Uniunii Europene. CE cere României daune forfetare de aproximativ 1.8 milioane de euro și daune pe ziua de întârziere de peste 20.000 de euro. Acestea sunt sancțiunile pe care România ar trebui să le plătească dacă va fi condamndată de Curtea de Justiție pentru netranspunerea directivivei privind combaterea spălării banilor. Proiectul de lege a fost redactat foarte tarziu de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. De la începutul lunii martie 2018 a mai stat blocat vreo două luni și la Secretariatul General al Guvernului. A fost adoptat un proiect de lege de către Guvern abia la 31 mai 2018. Momentan, proiectul este la Parlament, unde a fost amânat pentru sesiunea de toamnă”, a declarat Horațiu Radu.”
În prezent, Comisia analizează cu atenţie dacă legislaţia respectivă transpune integral dispoziţiile celei de-a patra directive privind combaterea spălării banilor, înainte de a decide fie închiderea cazurilor, fie continuarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor deschise împotriva unor state membre.