La începutul secolului XX îşi deschidea porţile pentru public unul dintre cele mai moderne hoteluri ale timpului.
A fost o vreme când balta Cişmigiului, în vremuri ploioase, creştea atât de mult încât ameninţa biserica Sărindarului, aflată pe locul de astăzi al Cercului Militar. După amenajarea parcului, la mijlocul secolului al XIX-lea, au apărut în împrejurimi şi primele locuinţe. Astfel, străvechea uliţă a Brezoianului este pentru prima oară pietruită.
Ceea ce ne interesează pe noi este locul unde se află astăzi vechea berărie Gambrinus. La începutul secolului XX, acolo era un teren aflat în proprietatea unui anume S. Prager. În preajma izbucnirii primului război mondial, terenul este cumpărat de N. Nacu Pissiota, inginer de profesie, care dezvoltă cu succes una dintre cele mai reuşite afaceri hoteliere, construind între 1913 şi 1915 cel mai modern hotel din această parte a oraşului. Hotelul Palace şi-a deschis porţile pentru clienţi în primăvara anului 1915, avându-l ca director pe George Fabris, la rândul său, fost „director al serviciului Apartamentelor şi Voiagelor M.S. Regelui Leopold al I-lea“ (al Belgiei) şi al „diferite mari hoteluri europene“.
Hotelul era, la acea vreme, „singurul din Bucureşti înzestrat cu tot confortul cel mai modern şi mai rafinat“: două sute de camere şi saloane; apartamente cu sală de baie şi toalete; lavabouri şi „bidets“ alimentate cu apă caldă şi rece în toate camerele. Avea zece săli publice de baie, salon de primire, săli de lectură şi de corespondenţă, bar şi sală de biliard „engleze şi franceze“ şi restaurant cu galerie superioară (unde se va deschide ulterior berăria Gambrinus). Se mai putea lăuda cu bucătărie franceză şi română „de primul rang, serviciu á la carte şi cu preţuri fixe“. Clienţii se puteau bucura şi de alte noi înlesniri ale epocii: două ascensoare, încălzire centrală, „ventilaţiune aspirantă şi refulantă“, telefoane în toate camerele. Dintre distracţii, hotelierii organizau concerte simfonice la orele de masă sau „five o’clock tea“, pentru cei mai pretenţioşi. Serviciile oferite erau completate cu astăzi banalul „Omnibus-Automobil la toate trenurile“.
Hotelul Palace a rezistat vremurilor, naţionalizarea aducându-i un nume nou: hotelul „Cişmigiu“. Pentru generaţiile mai vârstnice, rămâne pentru întotdeauna asociat cu primele tramvaie electrice, care circulau cândva prin faţa Universităţii şi coborau pe bulevardul Elisabeta, pe lângă hotelul Palace, către Podul Eroilor şi Facultatea de Medicină. Cum putea fi o zi în hotelul Palace acum 80 de ani? Puteai fi surprins să descoperi că în saloanele sale se vorbea româneşte cu totul întâmplător. Până şi chelnerii trebuiau să vorbească fluent franceza. Mulţi dintre ei erau aduşi din Franţa sau Italia. Hotelul Palace şi lumea care forfota în jurul său au fost un mic decupaj de cotidian european.
