Hugo Boss. Atunci când auzim titlul acestui brand ne gândim la o renumită casă de modă la nivel mondial sau la un parfum extrem de răspândit și căutat peste tot în lume. Ei bine, Hugo Boss nu înseamnă doar aceste lucruri. În spatele acestei firme cu milioane de angajați de-a lungul timpului stă și o poveste nespusă care i-a adus mari deservicii.
Fondatorul casei de modă Hugo Boss, cel care a dat și numele firmei care a dăinuit peste ani, are un trecut extrem de controversat. Mai exact, Hugo Boss, a dat viață brandului, dar l-a și băgat într-o poveste extrem de controversată.
Hogo Boss, croitorul naziștilor
Încă de la început, Hugo Boss a creat mărci vestimentare pentru bărbații care se voiau a fi deciși, hotărâți, superiori și cu atitudine de șefi. Stilul său s-a pliat mai târziu, atunci când a decis să muncească la uniforele naziștilor.
Firma Hugo Boss AG a fost înfiinţată în 1924 la Metzinger, un orăş la sud de Stuttgart. În primă instanță, în atelierele Hugo Boss se confecţionau uniforme pentru poliţişti şi pentru poştaşi. Firma era însă la limită, mai aproape de faliment. Revirimentul a venit un pic mai târziu. Hugo Ferdinand Boss şi creditorii lui încheie în 1931 o înţelegere, în urma căreia firma de confecţii rămâne cu doar şase maşini de cusut. Hugo Boss s-a înscris în Partidul Naţional Socialist, iar în acelaşi an devine şi unul dintre susţinătorii financiari ai SS. Nu există însă nicio dovadă că ar fi aderat cu-adevărat la doctrina nazistă.
Boss a spus că s-a alăturat naziştilor atras de promisiunile de a scăpa de faliment şi pentru că se simţea cumva exclus din sânul Bisericii Evanghelice. După 1931, vânzările lui cresc de la 38.260 RM (Reichsmark) în 1932, la peste 3.300.000 de RM în 1941, în vreme ce profiturile se majorează în aceeaşi perioadă de la 5.000 la 241.000 RM.
A devenit creator oficial al uniformelor naziste în anii 1928-1929. Firma a confecţionat uniforme pentru SA-Cămășile Brune, organizaţie paramilitară nazistă care a jucat un rol esenţial în ridicarea la putere a lui Hitler în anii 1920, pentru SS și pentru NSKK, Divizia motorizată nazistă.
Boss a fost considerat activist, dar şi susţinător şi beneficiar al nazismului. Datorită acestor acuzații i s-a luat dreptul de vot, i s-a interzis să conducă afaceri şi a fost amendat cu suma uriaşă pe atunci de 100.000 de mărci. După acest scandal, a mai trait doar doi ani. A decedat în 1948, dar afacerea lui a dăinuit peste ani.
Hugo Boss, un brand de talie mondială
În ciuda trecutului său controversat și contestat Hugo Boss a lăsat în urmă un brand și o firmă de talie mondială. În present, firma are aproape 7000 de puncte de vânzare în 110 țări. Mai mult, Hugo Boss AG deține și aproape 400 de magazine de vânzare cu amănuntul, dar și peste 1000 prin franciză. Produsele Hugo Boss sunt făcute în Turcia, Polonia, Italia, Franța, Statele Unite, dar și acasă, în Metzingen, Germania.
Hugo Boss, profituri uriașe
Hugo Boss comercializează îmbrăcăminte, haute coutoure, accesorii, încălțăminte, toate doar bunuri de lux. La un asemenea standard înalt și cifrele sunt pe măsură. În ultimii anu, veniturile s-au apropiat de două miliarde de euro, iat profitul de 200 de milioane de euro. Doar în Germania actualul proprietar are aproape zece mii de angajați.
Hugo Boss, în centrul unui scandal imens
Controversele din cel de-al doilea război Mondial nu au ocolit brandul nici în zilele noastre. Celebra firmă a avut mari probleme și în 1997. Atunci, au apărut dezvăluiri despre colaborarea dintre Hugo Boss și Adolf Hitler. „Fireşte că tatăl meu a făcut parte din Partidul Naţional Socialist“, a spus fiul lui Hugo Boss, Siegfried Boss, care avea 83 de ani în momentul izbucnirii noului scandal. „Dar cine nu era nazist pe atunci? Întreaga industrie lucra pentru armata nazistă“, mai afirma acesta.
Și Monika Steilen, purtătoarea de cuvânt pentru Hugo Boss AG, avea declarații asemănătoare. „Fabrica de îmbrăcăminte fondată de domnul Hugo Boss a produs obiecte vestimentare şi credem că şi uniforme SS… În această privinţă nu avem arhive în companie şi încercăm la ora asta să vedem ce s-a întâmplat. Este prima dată când auzim de această istorie“, a spus aceasta.
Pentru a-şi arăta buna credinţă în elucidarea acestui aspect şi a demonstra că acceptă să poarte pe umeri crucea îmbârligată nazistă, compania a finanţat cercetările unui istoric, Elisabeth Timm. Descoperirile lui Timm nu au fost însă pe placul conducerii companiei Hugo Boss AG și cartea istoricului nu a mai fost publicată.
Timm s-a plâns că întreprinderea nu a lăsat-o să cerceteze arhivele, pretinzând că acestea nu există. „Cu toate acestea mi-au oferit un certificat în legătură cu achiziţionarea unui teren la începutul anilor 1940“, a declarat atunci Timm.
După numai doi ani, în 1999, firma, alături de alte companii germane, e chemată în judecată de avocaţi americani din New Jersey, pe motiv că a folosit munca forţată în timpul războiului. Guvernul german şi avocaţii americani ai evreilor au ajuns la o înţelegere în cadrul căreia firmele nemţeşti şi guvernul de la Bonn au acceptat să plătească în solidar 5,1 miliarde de dolari. Compania Hugo Boss a acceptat să verse în acest fond o sumă de 752.000 de euro.