Hale imense, munti de aglomerat, praf de cocs, benzi transportoare suspendate ce strabat aerian curtile oamenilor, utilaje gigantice de colectare a materiilor prime, schele, sute de kilometri de linii ferate, furnale si cosuri gigantice conturate ca niste spectre pe orizontul cenusiu.
Peste toate – o tacere de gheata. Aceasta este imaginea care te intampina de o parte si de alta a soselei ce face conjunctura dintre DN7, in localitatea Santuhalm, si orasul siderurgistilor – Hunedoara. Este peisajul realist al recentei inchideri operationale a fluxului tehnologic primar, proces in urma caruia peste 3.000 de oameni au ramas „la vatra”. Conform datelor existente, acest perimetru vast, constituit din active patrimoniale, se intinde pe o suprafata de 119 hectare si cuprinde opt sectii, a caror activitate a incetat.
Cu toate acestea, problemele existente la Siderurgica Hunedoara nu s-au sfarsit, pe langa programul de investitii elaborat in vederea relansarii societatii existand problema valorificarii activelor inchise operational si plata datoriilor. Conform Legii nr. 99/1999, banii realizati din vinderea unor utilaje sau parti componente ale activelor inchise operational de catre societatile cu datorii la bugetul de stat si asigurarile sociale se vor vira in contul datoriilor. Din datele furnizate de directorul pentru dezvoltare al societatii, Ovidiu Babes, am aflat ca datoriile actuale ale societatii hunedorene sunt de peste 500 miliarde lei, iar prin scoaterea la licitatie, cele opt obiective patrimoniale au o valoare de 101,55 miliarde, insa in privinta vinderii acestora, directorul este circumspect, deoarece nu crede ca exista societati interesate sa cumpere aceste uzine, din cauza ca afacerea nu este rentabila.
Conform legii, acestea trebuie scoase o data la licitatie, dupa care trebuie valorificate de catre societate prin demontare si vindere ca fier vechi. In aceasta situatie, pe cele 150-160 de mii de tone de fier vechi s-ar putea obtine, la pretul practicat, de 5-600 lei pe kg, circa noua miliarde. Numai ca societatea Siderurgica nu dispune, la ora actuala, de oameni si utilaje adecvate si nici de fondurile uriase necesare dezmembrarii. De aceea, directorul pentru dezvoltare crede ca si la Hunedoara obiectivele inchise vor continua sa creeze, multi ani, un peisaj sinistru, deoarece costurile de dezmembrare sunt foarte mari si nu se pot face decat cu fonduri guvernamentale sau printr-o ordonanta speciala. Nu ar fi nimic nou, tinand cont ca si Germania, Franta sau SUA s-au confruntat cu situatii similare.
Fonduri externe pentru simfonii electorale
Despre ecologizarea perimetrelor industriale si redarea terenurilor in circuitul silvic, agricol si turistic s-au vehiculat multe ipoteze. Conform specialistilor hunedoreni, ecologizarea ramane un vis frumos, cu tenta electorala si profund utopic. De ce? Pentru ca preturile necesare unei ecologizari totale a celor 119 ha ar necesita o investitie de la cateva sute de mii de dolari in sus. Conform domnului Ovidiu Babes, ecologizarea ar insemna demolarea intregilor ansambluri, pana la baza, scoaterea pamantului pana la nivelul bazei fundatiilor si aducerea de pamant necontaminat. Fara aceste operatii este aberanta sustinerea variantei redarii suprafetelor circuitului agricol. Pamantul existent s-a stratificat cu materiale contaminate, inca din 1930, de cand s-au construit furnalele mici.
Intr-o alta ordine de idei este aberanta si sustinerea redarii terenurilor in circuitul agricol. Inca de acum 100 de ani, de cand au existat Uzinele de Fier ca proprietate a statului la Hunedoara, terenul pe care s-a construit a fost in proprietatea societatii; la acesta s-au adaugat alte terenuri achizitionate prin cumparare sau nationalizare. Cert este faptul ca, in prezent, Siderurgica este singura care isi revendica dreptul de proprietate.
Despre fonduri venite de la organisme europene in vederea ecologizarii, domnul Ovidiu Babes nu are stiinta si considera ca acestea sunt niste utopice povesti electorale, cum este si cea a repunerii in functie a fluxului la schimbarea puterii politice. „Nu ne-am gandit sa aducem terenul la o forma de exploatare agricola – ci in zonele cu hale am incercat sa atragem investitori prin crearea de facilitati. Nu s-a prea reusit acest lucru din cauza pozitiei de incinta si a specificului halelor inalte si destul de mari. Speram ca zona va intra ca defavorizata, creand posibilitatea utilizarii acestor spatii pentru activitati industriale si nu comerciale, existand energie electrica, apa, gaz metan, si canalizare”, a declarat directorul hunedorean.
Opt obiective
sunt scoase la licitatie
De curand, administratia societatii Siderurgica Hunedoara a hotarat organizarea primei licitatii pentru vinderea a opt sectii sau a unor parti din acestea. Cele mai importante sunt: Sectia de Cocsificare Chimie, cu patru baterii ce produceau un milion tone de cocs anual – cu 12,3 miliarde lei; Fabrica de Aglomerare si Materii Prime, cu 27,3 miliarde lei; Sectia Furnale – 29 de miliarde lei; Sectia OSM – 22,6 miliarde lei; Sectia Reparatii UCC – 1,5 miliarde lei; Atelier Valea Strungului – 3 miliarde lei si Atelier Craciunesti, cu un pret de 3,2 miliarde lei.
Conform Legii nr. 99/1999, aceste active patrimoniale pot fi scoase la vanzare de patru ori, urmand ca apoi sa fie dezmembrate de societate, lucru greu de realizat fara sprijin guvernamental, deoarece Siderurgica nu are posibilitati financiare. „Daca se urmareste numai vanzarea unor echipamente, costurile ar fi acoperite din aceste vanzari, insa agregatele si utilajele existente ar ramane ca dupa razboi. Ca fiare vechi nu s-ar putea recupera mai mult de 10-15 mii de tone, iar din partea electrica doar partial echipamente din cupru, deoarece nu au mai existat modernizari de 50 de ani”, a declarat Ovidiu Babes.
Poluarea
s-a redus cu 80%
In ceea ce priveste licitarea lucrarilor de catre societati hunedorene, cum ar fi firma de constructii siderurgice ICSH, Domnia-sa sustine ca acestea nu sunt interesate din doua motive: costurile mari, fara realizarea unor profituri, si lipsa unor utilaje adiacente.
Un lucru pozitiv in urma inchiderii fluxului primar il reprezinta reducerea poluarii atmosferice cu cel putin 80%, iar in cazul apei cu 90%. Cele mai mari probleme le avea cocseria, cu apele fenolice si alte substante reziduale rezultate la elaborarea cocsului. O alta sursa de poluare o reprezentau furnalele, care emanau zilnic, prin clapele atmosferice, zeci de tone de praf, ca si apele toxice, care spalau gazul de furnal la sectorul de epurare si deversau zilnic spre apele curgatoare substantele ucigatoare. In ceea ce priveste sectoarele ramase in functiune, Siderurgica Hunedoara a facut importante investitii la instalatiile ecologice de filtrare, realizate si montate in vederea reducerii noxelor atmosferice.
Locuitorii cetatii fierului au observat aceste cresteri ale calitatii aerului. Chiar daca 6.000 de oameni si-au pierdut, in ultimii ani, locurile de munca, ei se hranesc, deocamdata, cu… un aer mai curat! Smogul de culoarea minereului de fier nu mai invaluie dealurile impadurite, otravind ca o molima rosie copacii seculari. Dintre umbrele de metal oxidat ale furnalelor gigantice si dintre miracolele revolutionare tatuate pe inimi, orasul se trezeste ca dupa un vis ametitor, asteptand cu infrigurare un nou inceput.
Spre deosebire de sterilul de la minele de aur si cupru, reziduurile din siderurgie ar putea fi revalorificate. Este vorba de zgura rezultata in urma procesului de elaborare a fontei in furnale, o parte fiind supusa procesului tehnologic de granulare. In halda de zgura din localitatea Buituri, din marginea Hunedoarei, pe o suprafata imensa, se afla un munte ce insumeaza 35 milioane de tone de zgura, in care exista si o mare cantitate de fier ce ar putea fi folosit. Zgura se utilizeaza de obicei la confectionarea unor materiale de constructii, insa cel mai ades la constructia de drumuri.
Conform legii, aceste halde raman la societate pentru a fi valorificate, insa la Hunedoara, aceasta posibilitate nu este economica din cauza lipsei pietei de desfacere a produsului. Unica posibilitate de valorificare o reprezinta dezvoltarea programului de constructie de drumuri si sosele, precum si adoptarea, in acest sens, a unei noi tehnologii de utilizare a zgurii, procedeu modern si ecologic.r
La Siderurgica a existat un interes de a contracta acest material, din partea unor firme din Ungaria, Germania si SUA, specializate in desfacerea zgurei si s-a dorit o asociere cu societatea. Reprezentantii firmelor respective erau dispusi sa investeasca 20-25 de milioane marci, detinand echipamente adecvate exploatarii. Toata aceasta oportunitate a cazut din cauza lipsei beneficiarilor in Romania, iar la export, afacerea nu este rentabila. tr