Aproximativ 100 de milioane de dolari. La atât era estimată, anul trecut, averea omului de afaceri american George Haber. S-a născut la Oradea, iar după terminarea liceului, în anii ’70, a emigrat în Israel, părinții săi fiind evrei. Primii pași în antreprenoriat i-a făcut în România, unde organiza discoteci. A continuat și în țara adoptivă, în orașul Haifa, unde a deținut cea mai de succes discotecă din oraș, iar apoi s-a angajat la o firmă de tehnologie.

Dar viața i s-a schimbat radical abia atunci când a acceptat o ofertă de muncă în California, unde, după câțiva ani, a ajuns să fie co-proprietarul unei companii din Silicon Valley, CompCore Multimedia. Firma a fost implicată în dezvoltarea unor tehnologii de rulare a filmelor pe computer.

„Pot să spun cu mâna pe inimă că DVD-ul a fost, în parte, dezvoltat de noi“, spunea Haber într-un interviu. Partenerul său la CompCore a fost tot un american de origine română, brașoveanul Sorin Cismaș, matematician și expert în IT, care lucrase în România ca cercetător la Institutul pentru Tehnică de Calcul din Brașov.

Pot să spun cu mâna pe inimă că DVD-ul a fost, în parte, dezvoltat de noi la CompCore Multimedia. 
George Haber

La sfârșitul anilor ’90, CompCore a fost cumpărată de Zoran Corporation pentru 80 de milioane de dolari. Haber deținea la acel moment 40% din acțiuni. O parte din banii încasați au fost investiți într-un nou start-up, GigaPixel, fondat în 1997. Firma producea procesoare și a avut un parteneriat cu Microsoft. În anul 2000, 3DFx a achiziționat GigaPixel, unde Haber avea 30% din acțiuni, pentru 180 de milioane de dolari.

 

Haber a mai ocupat poziții importante și în alte firme de IT&C – președinte al Mobilygen și Lucid Logix, managing partner al Cresta Fund, președinte-fondator al Crestatech și director pentru SUA pentru Bitdefender (compania românească de IT fondată de Florin Talpeș). În prezent, George Haber este CEO al Fyusion, o altă firmă din Silicon Valley, specializată în dezvoltarea de software, care permite oricărei camere să facă fotografii 3D interactive.

România-Israel și retur

Tot în România, dar la Galați, s-a născut în 1920 faimosul om de afaceri israelian Sammy Ofer. Acesta a emigrat, împreună cu familia sa, în Palestina, pe când avea doar patru ani și a devenit unul dintre cei mai prosperi businessmeni din nou-înființatul stat. Împreună cu fratele său Yuli, Sammy a investit, la început, în șantiere navale, iar mai târziu afacerile lor s-au diversificat foarte mult, de la servicii publice, la imobiliare și de la vase de croazieră, la tehnologie. În 2011, averea celor doi era estimată la peste 10 miliarde de dolari.

Ambii frați au decedat în 2011, iar activele au fost divizate între urmașii lor. Fata lui Yuli, Liora Ofer, a câștigat o parte din compania de investiții imobiliare Melisron, în timp ce fiii lui Sammy și-au împărțit averea prin tragere la sorți. „Am tras fiecare un plic. Asta a fost tot. Simplu, fără nici un fel de dramă“, a declarat Idan Ofer citat de Bloomberg.

 

Idan a preluat, printre altele, controlul unor companii din zona de transporturi navale, minerit și petrol și gaze, în timp ce fratele său mai mare, Eyal, a primit pachetele de acțiuni pe care tatăl său le deținea la Mizrahi Tefahot Bank, la dezvoltatorul imobiliar Melisron și la operatorul de croaziere Royal Caribbean Cruises. Printre altele, Eyal prelua investiții de circa 300 de milioane de euro în zona imobiliară din România, incluzând clădirea de birouri Willbrook din zona Otopeni și controversata Cathedral Plaza. Portofoliul său era compus, la începutul anului, din peste 50 de proprietăți în 50 de țări, incluzând un hotel în Londra și un bloc de apartamente de lux în Manhattan.

Merită menționat că, deși în 2013, când procesul de divizare a activelor lui Sammy Ofer a luat sfârșit, ambii frați dețineau circa șase miliarde de dolari fiecare, în 2017 averea lui Eyal era estimată la aproape nouă miliarde de dolari, în timp ce cea a lui Idan scăzuse la aproximativ trei miliarde de dolari.

Sir Iacobescu

În 2011, un nume românesc apărea pe lista celor cărora regina Elisabeta le acorda titlul de cavaler. George Iacobescu este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din Marea Britanie. În anii ’70, după ce a absolvit facultatea de inginerie civilă și industrială la București și a lucrat pentru o vreme în România, a reușit să emigreze în Canada. Acolo s-a angajat ca inginer la Olympia & York în Toronto, unde a fost promovat manager în construcții și ulterior a devenit vicepreședinte.

În 1988, s-a mutat la Londra, pentru a superviza proiectul de revitalizare urbană Canary Wharf, în care era implicată compania sa. Într-un interviu de acum câțiva ani, Iacobescu și-a amintit că, atunci când a ajuns la Canary Wharf, structura DLR (Docklands Light Railway) era construită, dar nu funcționa, iar în zonă nu era nici apă și nici electricitate. „Nu era absolut nimic. M-am întors la New York și i-am scris o notă șefului meu spunându-i: Nu te băga!“ Cu toate acestea, superiorul lui Iacobescu a fost mai optimist și firma s-a implicat în proiect.

 

Iar Iacobescu pare să fi jucat un rol pozitiv foarte important, având în vedere că în 1994 a devenit membru în Consiliul de Administrație al Canary Wharf Holdings Limited, fiind apoi promovat vicepreședinte executiv în 1995 și președinte executiv în 1997. Cu alte cuvinte, Iacobescu devine șef peste o companie cu active ce depășesc 5 miliarde de lire sterline, incluzând clădiri de birouri, malluri, centre de conferințe, teatre, cinematografe, cluburi sportive.

În Canary Wharf își au în prezent sediul unele din cele mai mari bănci din lume (Citigroup, Credit Suisse, Bank of America sau Morgan Stanley). În ultima vreme, Iacobescu s-a declarat îngrijorat de faptul că Londra va pierde teren în fața altor metropole, precum Frankfurt, Paris ori New York, în contextul Brexitului. „Londra este un oraș minunat, dar eforturile ar trebui să se concentreze pe menținerea acestuia în funcția de capitală a lumii“, a spus el.

Canada, a doua casă

Tot în Canada, acolo unde și-a început cariera capitalistă George Iacobescu, a debutat în afaceri un alt român, Ilie Crișan. La începutul anilor 2000, el a ajuns în Canada și a început să lucreze ca șofer pe propriul camion. Ajutat de fiica sa Andreea, Crișan a ajuns treptat la o companie de transport ce avea în 2015 140 de camioane și o cifră de afaceri anuală de 30 de milioane de dolari.

Asta în timp ce co-naționalul său Larry Gâdea, născut în România și plecat în Canada cu familia în 1993, pe când avea cinci ani, a obținut în 2015 o finanțare de 15 milioane de dolari de la fondul de investiții american Andreessen Horowitz pentru start-up-ul său din domeniul IT, Envoy. Compania a dezvoltat o aplicație de înregistrare a vizitatorilor care intră într-o clădire. Înainte de a-și lansa propria firmă, Gâdea a lucrat pentru Google și Twitter.

 

„Este foarte greu să pleci dintr-o companie. Îți este teamă de necunoscut, te întrebi dacă vei avea destui bani, dacă vei găsi echipa potrivită, dacă este cu adevărat lucrul pe care vrei să-l dezvolți pe viitor și pentru care să fii cunoscut“, povestea el într-un interviu de acum doi ani despre decizia de a-și lansa propria afacere.

Bogați și controversați

 

Nu pot fi trecute cu vederea, desigur, două nume românești foarte importante din zona afacerilor. Iosif Constantin Drăgan a plecat din România în 1940, după ce a primit o bursă în Italia. A fost implicat în comerțul cu produse petroliere și și-a înființat propria companie de distribuție a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas. Drăgan, care a decedat în 2008, mai avea în portofoliu edituri, publicații, posturi radio și TV, dar și investiții imobiliare în diverse locuri din Europa, incluzând România. Averea sa a fost evaluată la sume variind între 200 de milioane și un miliard de euro și este administrată acum de fosta sa soție, Veronica Gușă de Drăgan (la momentul căsătoriei, aceasta avea 22 de ani, iar Iosif Constantin Drăgan 78 de ani).

O avere de peste un miliard de dolari a fost estimată, la un moment dat, și pentru Frank Timiș. Australianul de origine română (s-a născut la Borșa în 1963) este implicat în diverse proiecte de exploatare a resurselor metalifere în Africa și numele lui a apărut și în România în conexiune cu unele investiții controversate din același sector (cum ar fi cele de la Roșia Montană și Certej). De altfel, întreaga lui carieră este marcată de dispute și semne de întrebare, Timiș fiind legat de scandaluri financiare și suspiciuni de corupție.