Angajaţii ANAF vor avea normă de firme controlate, potrivit unui ordin semnat de noul ministru al Finanţelor. Portăreii vor primi în continuare procente din amenzile pe care le vor aplica. Investitorii străini- până de curând consideraţi motorul de dezvoltare al economiei, au devenit suspecţii de evaziune numărul unu.
Strategia Finanţelor Publice în perioada 2010-2013 arată că Fiscul va face şi mai grea viaţa contribuabililor. Documentul, adoptat prin ordin al ministrului pe 5 ianuarie, deci la începutul mandatului lui Sebastian Vlădescu a fost publicat pe site-ul instituţiei.
Pentru creşterea veniturilor bugetare- în absenţa unor majorări de taxe şi în condiţiile unor cheltuieli sociale şi cu aparatul administrativ pe care economia nu le poate finanţa- se prevede înteţirea controalelor.
Indicator de performanţă pe cap de portărel: 23 de firme controlate
La capitolul administrarea finanţelor publice, documentul prevede indicatori de “performanţă” pentru inspectorii din ANAF şi Garda Financiară. Fiecare are normă: 23 de firme controlate sau 41 de persoane fizice în 2009. Numărul de controale trebuie să crească de la an la an, pentru a se ajunge, în 2013, la 26 de firme şi 44 de persoane fizice.
Angajaţii statului iau bani din amenzile pe care le dau firmelor
Creşterea numărului de taxe “coexistă” cu altă prevedere, care nu a fost eliminată: plata stimulentelor pentru amenzi. O cotă de până la 25% din amenzile aplicate, dar şi din impozitele restante recuperate se duce, nu la buget, ci la dispoziţia instituţiilor de control, de unde este împărţită angajaţilor.
Criterii de acordare a stimulentelor sunt stabilite în mod netrasparent, de şefi. Introducerea stimulentelor a fost justificată de faptul că acestea constituie o formă de reducere a tentaţiilor de a lua şpagă, însă reprezentanţii din mediul privat se plâng de efectele inverse: controale şi amenzi abuzive, pentru ca “organul” să încaseze venituri suplimentare.
Portărelul a greşit, nu-l sancţionează nimeni
În plus, angajaţii statului nu sunt responsabili pentru măsurile greşite pe care le dispun. Pentru a fi sancţionaţi, este nevoie de o decizie a instanţei în acest sens, însă, majoritatea contestaţiilor sunt formulate de contribuabili împotriva instituţiilor, nu a agenţilor constatatori.
„Pe perioada cât îşi desfăşoară activitatea, persoanele care ocupă sau au ocupat funcţii de demnitate publică, înalţii funcţionari publici, funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial, nu răspund civil sau penal, după caz, decât dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceştia cu inovăţie, constând în culpă gravă sau gravă neglijenţă, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce le revin”, se arată în ordonaţa 46/2009 a guvernului.
Profilul evazionistului: multinaţională pe pierdere
La punctele slabe ale mediului economic, specialiştii care au elaborat strategia ministerului de Finanţe au punctat „civismul fiscal în scădere” şi “noi scheme de fraudare, în special frauda multinaţională şi intracomunitară”. Nu se face nicio referire la numărul mare de taxe şi timpul pe care-l mănâncă plata acestora şi nici la taxare ridicată – în special la capitolul forţă de muncă. Prin urmare, strategia în domeniul administrării fiscale este „forţarea” contribuabililor să plătească taxe.
În documentul citat, se arată că ANAF a realizat o analiză pe baza căreia a stabilit profile ale contribuabililor în funcţie de probabilitatea ca aceştia să facă evaziune. Analiza respectivă va fi utilizată pentru a selecta firmele la care se vor trimite echipe de control, „astfel încât să fie supuşi verificării acei contribuabili care prezintă risc ridicat pentru administrarea fiscală”. Următoarele puncte de pe lista de măsuri a ANAF oferă indicii privind principalii suspecţi: multinaţionalele care realizează pierderi structurale. Potrivit documentului, contractele cu afiliaţii sunt considerate una din principalele surse de evaziune.
„Trebuie identificate acele tranzacţii suspecte cu afiliaţii şi controlate preţurile de transfer”, se arată în strategie. Contractele cu societăţile afiliate sunt printre cele mai uzitate portiţe de mutare a profiturilor de la o societate la alta, în cadrul unui grup, şi de optimizare a costurilor fiscale.
Abordarea Fiscului este însă riscantă. Se pot trezi cu controale şi acuzaţii de evazionism şi firmele care realizează investiţii masive, care trebuie amortizate, mâncând astfel profiturile din primii ani. În plus, dacă se va porni de la prezumţia de evaziune în cazul preţurilor de transfer, Fiscul riscă să pună pe fugă şi companii serioase care utilizează în mod curent contractele cu afiliaţii. Petrom, cea mai mare firmă din România are cel puţin 40 de contracte cu afiliaţii, potrivit unei raportări din luna august.
