Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi.

De fiecare dată când apare, sau doar se prefigurează, o criză politică, începe să fie rostită o formulă magică: să vină un guvern de tehnocraţi! Partide aflate în pană de idei, analişti lipsiţi de originalitate sau simpli cetăţeni care se informează doar de la televizor, cad de acord că aceasta e soluţia tuturor problemelor: un guvern de tehnocraţi. Aceştia sunt văzuţi ca un fel de roboţei care n-au mamă, n-au tată, vin cu un laptop sub braţ, se instalează în scaunele ministeriale şi încep să ia măsuri care nu provoacă nimănui durere, nu supără pe nimeni, armonia deplină se instalează peste ţară şi apoi ne trezim cu toţii mai bogaţi, mai sănătoşi, mai tineri, mai frumoşi.

Să stăm puţin şi să analizăm: lăsăm la o parte întrebări de genul: cum va obţine un astfel de guvern investitura în Parlament, îl vor susţine toate partidele, doar o majoritate, cine va fi opoziţia şi cine puterea, ce va face un astfel de guvern, principial vorbind? Va privatiza companii de stat sau le va naţionaliza pe cele privatizate? Indiferent care ar fi răspunsul, decizia este una politică, adică se circumscrie unei ideologii.

Dar să nu rămânem doar la nivel de generalităţi, să vedem ce ar fa­ce un astfel de guvern în mod concret? Va încerca oare să flexibilizeze actualul cod al muncii care face aproape imposibilă concedierea unui bugetar? Cu siguranţă că un ministru tehnocrat ar lua neapărat o astfel de măsură, mai ales că un astfel de ministru nu participă la alegeri şi nu-l va interesa cât vor striga sindicatele. Un ministru-tehnocrat al finanţelor se va gândi oare la o majorare de taxe, de exemplu a TVA, mai ales că vedem cum creşte numărul ţărilor care iau astfel de decizii (după Ungaria, care, atenţie, are un guvern cu câţiva tehnocraţi şi a majorat TVA de la 20 la 25% – a urmat apoi Cehia, acum Spania şi vor fi şi altele, cu siguranţă)? Eu cred că un finanţist tehnocrat se va gândi la o asemenea măsură. Dar un ministru-tehnocrat al muncii, constatând tendinţele demografice şi haosul din sistemul de pensii, se va uita, oare, la graficele din laptopul său, care-i spun că trebuie mărită urgent vârsta de pensionare? Cu siguranţă că da! Unui prim-ministru tehnocrat până-n măduvă îi va trece, oare, prin cap să reducă numărul bugetarilor cu vreo 2-300 de mii? Cel mai probabil că da! Păi, astea sunt măsuri dureroase, însoţite de strigăte şi istericale sindicale. Dar cu guvernul tehnocrat nu te pui, n-are mamă, n-are tată.

Raţionamentul încă nu s-a terminat; cum se transpun în practică deciziile tehnocrate? Prin legi. Sau prin ordonanţe de urgenţă. Dar şi legile şi ordonanţele de urgenţă trebuie aprobate în Parlament. Aşa e în democraţie; în orice democraţie. Dar în Parlament avem de-a face cu oameni care participă la alegeri şi, din această cauză, sensibili la orice strigăte şi dureri sociale, având şi populismul în­scris în propriul ADN. Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi. Ce vreau să spun? Ne place sau nu, orice decizie a unui guvern este o decizie politică. Cine vrea să ia decizii, ci­ne crede că are soluţii, trebuie să treacă un singur test: să participe la alegeri. Acolo, soluţiile propuse sunt validate sau respinse. Altă cale în afară de alegeri nu există. Aşa e în democraţie; în orice democraţie…