Un viscol a fost de ajuns pentru ca România lui 2012 să fie total paralizată. Oameni au murit degerați, trenurile au întârziat cu zilele, autoritățile au găsit scuze. Iarna nu-i ca vara; aflaserăm asta cu mult timp în urmă. Păcat că din acele vremuri și până acum conducătorii noștri nu s-au prins cum naiba reușesc austriecii, nemții sau elvețienii să-și curețe șoselele ca-n palmă în ciuda oricăror vicisitudini ale naturii. Probabil că le lipsește simțul umorului și de aceea iau în serios planurile de acțiune, comandamentele de urgență, obligațiile cetățenești și alte asemenea prevederi și reglementări de tot râsul, făcute doar să fie luate la mișto când ajungi la putere și invocate grabnic doar atunci când ai chef să ceri o demisie sau să pui de-un protest. Dar să revenim la metafora lui Boc.
Premierul țării, în mare minus la imagine, a pus mâna pe lopată și a arătat țării întregi că e nevoie de implicarea fiecăruia ca să ieșim din nămeții în care ne-a îngropat natura. Ce-a obținut a fost un nou val de glume la adresa Domniei Sale, inclusiv de la oameni dispuși să facă eforturi să-l ia în serios. Iar pentru ca ridicolul să ajungă la cote maxime, lopata ministerială a poposit taman într-o zonă proaspăt curățată, în coada unuia dintre puținii bolizi cu care se poate circula într-un București „coafat“ de oamenii lui Oprescu. Sunt convins de bunele intenții ale lui Emil Boc. Înțeleg faptul că Domnia Sa încerca să ofere un exemplu personal într-un moment greu pentru populație (și, firește, să-și mai netezească imaginea șifonată rău de protestele din stradă). Doar că – îmi permit să-i explic aici premierului – populația nu dorește să-l aibă drept coleg la deszăpezire, ci să vadă pe DN-urile noastre niște mamuți mecanici care papă zăpada de pe drum și scuipă ninsoare în șanțuri precum s-a pomenit în țările civilizate. Altfel spus, premierul a rămas și anul acesta repetent la comunicare, reușind să propage prin toate mediile imaginea propriei sale nepriceperi.
În încheiere, nu-mi rămâne decât să-mi îmbărbătez cititorii amintindu-le că – după toate probabilitățile – aceasta este ultima noastră iarnă cu Emil Boc. Comasate sau nu, anticipate sau la termen, anul acesta vor fi alegeri. Un lucru deștept de făcut ar fi să ne punem pe treabă, care pe unde are așa ceva, și să ne prezentăm la urne atunci când vom avea ocazia. Așa se rezolvă lucrurile într-o democrație. Iar vocea poate ne-o păstrăm mai degrabă pentru scandări de genul „Vrem utilaje de deszăpezire performante pe drumurile naționale!“ sau „Vrem centură ocolitoare pentru oraș!“. Am avea mai mari sorți de izbândă decât cu „Jos Photoshopul!“.
Claudiu Șerban, redactor-șef Capital
