Mai întâi de toate, să discutăm despre "stigmatul" care înconjoară analiza Fibonacci.

"Comunitatea academică tinde să disprețuiască orice și pe oricine care se referă la Fibonacci. Dar este doar o simplă ignoranță. Să ne gândim la comunitatea academică care crede în "Random Walk". Suntem în 2016 și ei încă fac apologia prostiei ăsteia. Dacă se fac de râs, e treaba lor. Dar să ne imaginăm că încercăm să convingem un profesor în vâstă, obişnuit doar ca oamenii să-i spună cât de mare este, că analiza Fibonacci infirmă teoriile sale.. Multă baftă!", spune J.C. Parets.

"În ceea ce privește comunitatea fundamentală, nici măcar nu merită", continuă el. Am avut mai multe conversații cu unii dintre acești oameni care au spus cităm: "Încercăm să ignorăm prețul per acțiune cât de mult putem". Este greu de înţeles o astfel de mentalitate retrogradă. Deci, de ce m-aș cearta cu cineva de acest gen în privinţa analizei Fibonacci? Sunt unii extremiști care sunt pe o altă planetă. E ok. Pot rămâne acolo.

Trecând la lucruri mai importante, să vedem pentru început modul în care șirul lui Fibonacci a fost descoperit. Liber Abacci, publicat pentru prima dată în anul 1202, a fost o carte despre aritmetică scrisă de Leonardo din Pisa. Îl cunoaștem astăzi ca fiind Leonardo Fibonacci. În carte apare o problemă ce a dat naștere în premieră cunoscutei secvențe de numere, aşa-numitul Şir al lui Fibonacci: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144 și așa mai departe la infinit. Problema a fost aceasta:

“Câte perechi de iepuri plasate în captivitate pot fi produse într-un singur an pornind de la o pereche de iepuri, dacă fiecare pereche dă naștere la o nouă pereche în fiecare lună, începând cu luna a doua.”

Folosind Teoria Valului Elliott ajungem la următoarea concluzie:

„Pentru a ajunge la o soluție a acestei probleme, descoperim că fiecare pereche, inclusiv prima pereche, are nevoie de o lună să se maturizeze. Dar o pereche dă naștere la o nouă pereche în fiecare lună. Numărul perechilor este aceeași la începutul fiecăruia dintre primele două luni, astfel încât secvența este 1, 1. Această primă pereche dublează în final numărul în a doua lună, astfel încât există două perechi la începutul celei de a treia luni. Dintre acestea, perechea mai în vârstă dă naștere la o a treia pereche luna următoare, astfel încât la începutul celei de a patra luni, secvența se extinde 1,1,2,3. Dintre acestea trei, cele două perechi mai vechi se reproduc, dar nu și cea mai tânără pereche, astfel încât numărul de perechi de iepuri se extinde la cinci. Luna următoare, trei perechi se reproduc astfel încât secvența se extinde până la cinci. Luna următoare, trei perechi se reproduc astfel încât secvența se extinde la 1,1,2,3,5,8 și așa mai departe.”

Teoria Valului Elliott – Elliott Wave Principle – este o forma de analiză care încearcă anticiparea trendurilor în pieţe. Este numita astfel după creatorul ei Ralph Nelson Elliott, de profesie contabil. Prima publicatie despre aceasta teorie se numeste "The Wave Principle" autorul ei fiind Charles J. Collins si este bazată pe munca originală prezentată lui de catre Elliott. În 1946, doi ani înainte de moartea sa, Elliott termina complet teoria şi scrie cartea "Nature's Law-The Secret of the Universe".

Principiul valului descris de Elliott – Elliott Wave Principle – susţine ca preţurile alternează într-o serie de cinci valuri şi trei valuri la toate nivelurile trendului.

Conform teoriei, in fiecare trend exista o serie de trenduri mai mici care formeaza aceasta configuratie de 5 cu 3. Valurile 1, 3 si 5 sunt numite valuri de impuls, iar valurile 2 si 4 valuri corective. Odata completa miscarea de 5 valuri piata se manifesta printr-o miscare de trei valuri corective a,b si c.

Teoria Valului Elliott – Elliott Wave Principle – are trei aspecte importante: configuratia valurilor, raportul dintre ele, si timpul in aceasta ordine.

Numerele Fibonacci oferă fundamentarea matematică pentru Teoria Elliott Wave. În timp ce raporturile Fibonacci au fost adaptate la diferiţi indicatori tehnici, folosirea lor cea mai uzuală în analiza tehnică rămâne în măsurarea valurilor de corecţie.

Revenind la iepurii noştri, practic suma oricăror două numere adiacente din secvență formează următorul număr mai mare în secvența: 1 plus 1 este egal cu 2, 1 plus 2 este egal cu 3, 2 plus 3 egal cu 5, 3 plus 5 este egal cu 8, și așa mai departe la infinit.

De ce este important acest lucru? Ei bine, după primele câteva numere din secvență, raportul dintre orice număr şi următorul superior este de aproximativ .618 la 1 și la următorul număr mai mic de aproximativ 1.1618 la 1. Mai departe în secvență, raportul se apropie de 0.618 sau 61,8%. Între numere alternative din secvență, raportul este de aproximativ 0.382, a cărui inversă este 2,618.

Raportul de aur este de 1,618%.

Există două moduri simple pe care numerele Fibonacci pot fi utilizate:

  1. Retrageri: În căutarea sfârșitului unei mișcări de piață contra-trend. Cu alte cuvinte, pentru a găsi sfârșitul unei vânzări într-un trend ascendent mai mare sau pentru a găsi sfârșitul unui mişcări într-un trend descendent mai mare.
  2. Extensii: Cauti obiective în cadrul unei mutări a pieţei, în curs de desfășurare. Cu alte cuvinte, a găsi o țintă superioară într-un trend ascendent in curs de desfasurare dupa ce a atins un nivel înalt anterior, sau pentru a găsi o țintă dezavantajată într-un trend descendent in curs de desfasurare dupa ce a atins un precedent scăzut.

Aceste niveluri Fibonacci pot fi folosite pentru a calcula obiective, indiferent de clasa de active. Ne putem uita la pachetele de acţiuni cotate la bursele din SUA sau la sectorul ETF, indici cum ar fi S&P 500, pietele Futures, valute, etc, etc. De asemenea, să ne amintim că piaţa este fracţionată.

Citeşte articolul original pe All Star Charts. Copyright 2016