Pentru un sfert dintre orăşeni, weekendul devine o prelungire a săptămânii de lucru, se arată într-un studiu realizat de Daedalus Consulting. Ponderea persoanelor care rup din timpul de odihnă pentru rezolvarea unor probleme de serviciu a crescut de la 16%, în anul 2003, la 27%, în acest an.

Serviciul invadează din ce în ce mai mult timpul destinat odihnei şi relaxării, astfel că numărul locuitorilor din mediul urban care „trag un pui de somn“ în weekend este în scădere (47%, în anul 2003, 35%, în prezent). Cei care merg sâmbătă la serviciu, îndeosebi dimineaţa, sunt bărbaţii (35%), muncitorii (44%) şi cei cu un nivel ridicat al veniturilor (36%). De regulă, sunt persoane care ocupă poziţii de decizie/management într-o companie, sau, în cazul muncitorilor, persoane care fie vor bani în plus de la firma în care lucrează, fie fac alte munci sâmbăta, pentru a-şi rotunji veniturile.

Modalităţile de petrecere a zilelor de sâmbătă şi duminică sunt, totuşi, mult mai diversificate faţă de acum patru ani. De exemplu, a crescut substanţial ponderea celor care îşi petrec o parte din weekend vizionând filme pe video, dvd sau calculator (31%, faţă de 4%), ori navigând pe internet (29%, faţă de 3%). Această schimbare majoră se datorează exploziei tehnologice, fiind un efect al creşterii penetrării internetului, dar şi al relaxării, într-o anumită perioadă, a condiţiilor de acordare a creditelor de consum, ceea ce a facilitat accesul la echipamente electronice. Având posibilitatea de a contracta credite pentru aproape orice, românii le-au direcţionat, printre altele, către mijloacele de relaxare şi evadare din rutină.

Studiul Daedalus Consulting relevă o orientare către petrecerea timpului mai degrabă în mod pasiv decât prin activităţi antrenante: se ascultă muzică (77%), se vizionează programe TV (70%), se citesc ziare şi reviste (51%). Dezvoltarea tehnologiei face ca multe activităţi care se desfăşurau înainte în afara casei să se poată face acum în interiorul ei, astfel că, paradoxal, afectate de sedentarism sunt atât persoanele de vârstă medie sau înaintată, cât şi cele foarte tinere.

Analizând rezultatele studiului, psihologul Aurora Liiceanu constată că activităţile cele mai frecvente în mediul urban sunt cele care au legătură cu întreţinerea habitatului, urmate de cumpărături. În mare parte, acestea se fac în weekend, deoarece nu există timp pentru ele în cursul săptămânii, dar şi datorită faptului că astăzi cumpărăturile nu înseamnă muncă, ci variaţie, stimulare, oferte, socializare, evadare din cotidian, spectacol chiar.

Cei înclinaţi către activităţi tradiţionale de interior – gătit, treburi în gospodărie etc. – sunt cel mai adesea femei, vârstnici, persoane căsătorite şi locuitori ai oraşelor mici, aceştia din urmă având un „repertoriu“ de tentaţii extracasnice mai puţin variat, comparativ cu bucureştenii, de pildă.

„Pe de altă parte, se ştie că ieşitul din casă înseamnă bani. Or, de regulă, cei care au timp liber nu au bani, în timp ce alţii nu au timp liber pentru sunt ocupaţi să facă bani sau să-i înmulţească“, explică Aurora Liiceanu.
Ponderea orăşenilor care merg la biserică s-a dublat în ultimii patru ani, ajungând de la 13%, în 2003, la 27%, în 2007. „Clientela“ bisericii este constituită, în mare parte, din aceleaşi categorii de persoane menţionate anterior: femei, vârstnici, locuitori din provincie, adică persoane mai ataşate normelor ecleziastice. Pe lângă ritual şi credinţă, mersul la biserică este o formă de socializare, o modalitate de a se întâlni a celor care, de obicei, se cunosc între ei.În plus, după cum afirmă Adina Mădulărea, specialist în cercetări calitative la Daedalus Consulting, „scăderea siguranţei materiale şi creşterea riscurilor sociale şi economice determină o transformare a valorilor tradiţionale. În România, tranziţia a generat sărăcie şi insecuritate existenţială, aspecte de care cetăţenii au devenit din ce în ce mai conştienţi, fiind astfel explicabilă revitalizarea religioasă.“