În ce condiţii este permisă închirierea unor bunuri care aparţin proprietăţii publice (statului sau administraţiei locale)
Anca Mădălina Nicolae – Bucureşti
Ca observaţie preliminară se impune să menţionăm că proprietatea publică se bucură de un regim juridic special, reglementat prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Singurele limitări în ceea ce priveşte cedarea folosinţei sau vânzării bunurilor aparţinând proprietăţii private sunt date de reglementările în materia controlului financiar ulterior extern al Curţii de Conturi, care verifică modul în care sunt gestionate veniturile şi sunt administrate bunurile aparţinând domeniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale pe care instituţia supusă controlului le are în administrare sau le deţine cu alt titlu. Modalităţile pe care legea le prevede pentru exploatarea privată a bunurilor proprietate publică sunt concesiunea şi închirierea.
Cât priveşte cele două modalităţi de cedare a folosinţei şi exploatării asupra bunurilor proprietate publică, acelaşi act normativ prevede că atât concesiunea, cât şi închirierea se fac prin licitaţie publică potrivit legii. Procedura licitaţiei nu este însă reglementată prin norme speciale decât în cazul concesiunii. Potrivit art 14 si 15 din Legea nr. 213/1998, contractul de închirere a bunurilor proprietate publică se poate încheia după caz cu cu orice persoană fizică sau juridică română sau străină de către titluarul dreptului de proprietate sau de adminstrare.
Sumele încasate cu titlu de chirie în temeiul contractelor de închiriere se fac venit la bugetul de stat, sau la bugetele locale, legea arătând totodată că în cazul în care contractul de închiriere se încheie cu titluarul dreptului de administrare, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte cuprinsă între 20% si 50%, stabilită după caz prin hotărârea guvernului sau prin hotărârea consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Lipsa unui suport legal similar celui prevăzut în cazul concesiunii se resimte şi la nivelul condiţiilor care se cer îndeplinite de participanţii la licitaţiile pentru atribuirea unui contract de închiriere, dar şi la cel al condiţiilor privind modul de exploatare şi întreţinere a acestor bunuri, termenul minim de închiriere etc. Singurele prevederi în acest sens le oferă tot art. 14 din Legea nr. 213/1998, unde se arată că în contractul de închiriere se vor cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat potrivit specificului acestuia.
În consecinţă, prin raportare la cadrul legal existent, închirierea bunurilor aparţinând proprietăţii publice este circumscrisă de câteva prevederi cu caracter de normă imperativă, respectiv:
1. Închirierea bunurilor publice se face numai prin licitaţie publică potrivit legii.
2. Închirierea bunurilor publice se aprobă după caz prin hotărâre a guvernului sau a consiliului local.
3. Contractul de închiriere se poate încheia de către titluarul dreptului de proprietate sau de administrare cu orice persoană fizică sau juridică română sau străină.
4. Contractul de închiriere va cuprinde în mod obligatoriu clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat potrivit specificului acestuia.
5. Sumele încasate din închirierea bunurilor publice se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local dupa caz.
6. Prin hotărârea de aprobare a închirierii se poate decide ca o cotă cuprinsă între 20% şi 50% din chirie să revină titluarului dreptului de administrare, în cazul în care contractul de închiriere se încheie de către acesta.
Raportându-ne la metodologia şi regulile speciale stabilite prin Legea nr. 219/1998 şi normele de aplicare în materia concesiunii, arătăm că în practică acestea sunt folosite ca temei legal cel puţin pentru organizarea procedurii de licitaţie.
În ceea ce priveşte condiţiile contractuale efective, rămân nereglementate şi fac subiectul acordului părţilor sau reglementării prin documentaţia de licitaţie aspecte importante, cum sunt acelea legate de dreptul de control al statului, regimul şi dreptul de proprietate asupra bunurilor care rezultă din investiţiile private realizate în exploatarea bunului public închiriat, durata contractului, dreptul de a interveni prin modificarea uniltaterală a contractului, aşa cum este cazul concesiunii, constituirea garanţiilor de bună execuţie, cuantumul acestora, modul de urmărire a stadiului lucrărilor şi investiţiilor la care se angajează beneficiarul contractului de închiriere etc.
