S-a vorbit prea puţin despre un tip aparte de servicii medicale şi anume îngrijirea la domiciliu. Dacă avem în vedere modul în care beneficiem de celelalte servicii medicale, ne gândim că aceasta este ceva cu mult prea bun pentru a fi oferit muritorului (a se citi asiguratului) de rând.

Într-un fel, chiar aşa şi este. Îngrijirea medicală la domiciliu este o formă de asistenţă medicală comunitară acordată unor categorii speciale. Probabil că nici de asistenţă medicală comunitară nu au auzit prea mulţi, iar cei care nu ştiu exact despre ce este vorba o asociază mai curând cu serviciile sociale.

Ce-i drept, există un titlu distinct în Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate referitor la asta. Dar să nu vă închipuiţi că se spun prea multe în acest Titlu V. De fapt, dacă stăm şi citim cu atenţie, sună mai mult a lozinci electorale decât a ceva serios, care s-ar putea pune în practică. Conform art. 126 din lege „Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul său mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.“

Unul din obiectivele acestui tip de asistenţă medicală este dezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală la domiciliu a gravidei, nou-născutului şi mamei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal şi a bătrânului. Exact ce ne trebuie, aţi putea spune şi poate chiar v-aţi freca mâinile de încântare. Ar fi chiar inutil să mai spunem câte familii se luptă să asigure acasă membrilor lor aflaţi în suferinţă supravegherea medicală absolut necesară.
Finanţarea serviciilor medicale la domiciliu se realizează, conform legii, cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităţilor locale, precum şi din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.

Toate bune şi frumoase până aici, doar că, la punerea în practică, Ministerul Sănătăţii s-a poticnit rău de tot. Nu a reuşit nici până azi să emită normele de aplicare a Titlului V privind asistenţa medicală comunitară, deşi s-a angajat să o facă în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a Titlului V din Legea nr. 95/2006. Adică acum multă vreme.

Pricepuţi doar la strategie

Ceea ce i-a reuşit mai bine însă a fost stabilirea regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Interdepartamentale pentru Asistenţă Medicală Comunitară. Ce face această Comisie? Păi ce altceva decât strategie. La fel de bine i-a reuşit ministerului stabilirea regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei pentru avizarea furnizorilor de servicii de îngrijire medicală la domiciliu. Şi, să nu uităm, există şi o Unitate de Management al Programelor de Asistenţă Medicală Comunitară.

Pentru că, să ne înţelegem, nu vorbim de cazurile în care scoatem bani din buzunar pentru a achita contravaloarea serviciilor asistenţilor medicali de îngrijire la domiciliu. Noi ne gândim şi sperăm că persoanele vulnerabile chiar ar putea primi îngrijiri medicale la domiciliu în condiţii de gratuitate totală sau parţială.

Se pare că acest vis nu se va realiza prea curând. Conform prevederilor HG nr. 357/2008 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2008, programul naţional de asistenţă comunitară şi acţiuni pentru sănătate are ca singur obiectiv „îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, prin creşterea accesului la servicii medicale furnizate la nivel comunitar al populaţiei vulnerabile, din zone defavorizate”. Altfel spus, dacă chiar vă gândiţi să solicitaţi îngrijire medicală la domiciliu în cadrul sistemului public de asigurări de sănătate, aţi face bine să vă mutaţi într-o zonă defavorizată, orice ar putea însemna asta.

În mod paradoxal, persoanele vulnerabile au totuşi şanse de a primi asistenţă medicală la domiciliu, dar asta în temeiul unui act normativ diferit şi anume OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale. În lista privind serviciile specializate este inclusă şi „îngrijirea social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paliative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli“. Să ne înţelegem, ne referim la alt cadru legal, la alte surse de finanţare, dar la obiective similare celor prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Dar să ne reîntoarcem la Legea nr. 95/2006 şi la contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008, proaspăt publicat în Monitorul Oficial. Nici în el nu se spun prea multe despre asistenţa medicală comunitară şi, implicit, despre îngrijirea medicală la domiciliu. În acest contract-cadru găsim mai multe despre încheierea contractului între furnizorii de servicii şi casele de asigurări de sănătate şi mai nimic despre condiţiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu şi tarifele aferente. Pentru asta va trebui să aşteptăm normele de aplicare a Contractului-cadru. Iar primul trimestru al anului 2008 abia ce s-a încheiat.

ÎNTÂRZIERE

2006 Este anul în care au fost reglementate condiţiile acordării asistenţei medicale gratuite la domiciliu, însă normele de aplicare nu există nici astăzi

BENEFICIARI

Asistenţa medicală comunitară se adresează categoriilor de persoane vulnerabile şi anume persoanele care se găsesc în următoarele situaţii:

• nivel economic sub pragul sărăciei
• şomaj  
• nivel educaţional scăzut
• diferite dizabilităţi, boli cronice
• boli aflate în faze terminale, care necesită tratamente paleative
• graviditate
• vârsta a treia
• vârstă sub 5 ani
• fac parte din familii monoparentale

Capital – Editia nr.14, data 9 aprilie 2008