"CCR, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că legea pentru modificarea şi completarea OUG nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice este neconstituţională în ansamblul ei. Curtea a constatat că dispoziţiile legii criticate nu au caracter precis şi previzibil, iar modalitatea prin care sunt obţinute şi stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans, respectiv a utilizatorilor conectaţi la puncte de acces la internet, nu reglementează garanţii suficiente care să permită asigurarea unei protecţii eficiente a datelor cu caracter personal faţă de riscurile de abuz, precum şi faţă de orice accesare şi utilizare ilicită a acestor date", susţine CCR.
Curtea a reţinut incidenţa în prezenta cauză a considerentelor Deciziei nr.440/8 iulie 2014, întrucât actul normativ supus controlului nu reprezintă în fapt decât o completare a dispoziţiilor Legii 82/2012 (n.r.- Legea Big Brother), preluând parţial soluţii legislative care au încetat să mai producă efecte juridice ca urmare a constatării neconstituţionalităţii lor.
'Dispoziţiile legale criticate nu numai că relativizează garanţiile de siguranţă a reţinerii şi păstrării faptelor, nemaiimpunând standarde corespunzătoare de asigurare a nivelului de securitate şi confidenţialitate, care să poate fi controlate efectiv, aşa cum a reţinut Curtea în argumentarea soluţiei pronunţată prin Decizia nr. 440/8 iulie 2014, ci, prin lipsa oricărei reglementări cu privire la modalitatea de accesare şi utilizare a datelor cu caracter personal, legea este viciată în mod iremediabil', mai precizează Curtea.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie