IDM, 20 de ani de capitalism pe splaiul Dâmboviţei

De la învăţământ la case de schimb, afacerea IDM acoperă aproape toate zonele de servicii. După o perioadă de creş­tere susţinută, compania a înregistrat anul acesta şi primul eşec serios. IDM este unul dintre numele din comerţ cele mai familiare bucureştenilor. Iniţial, s-a făcut cunoscut prin centrul comercial din zona Basarab, un tip de mall destinat celor cu venituri mici. Apoi, reţeaua IDM Exchange, dezvoltată în paralel, este cel mai extins lanţ de case de schimb

De la învăţământ la case de schimb, afacerea IDM acoperă aproape toate zonele de servicii. După o perioadă de creş­tere susţinută, compania a înregistrat anul acesta şi primul eşec serios.

IDM este unul dintre numele din comerţ cele mai familiare bucureştenilor. Iniţial, s-a făcut cunoscut prin centrul comercial din zona Basarab, un tip de mall destinat celor cu venituri mici. Apoi, reţeaua IDM Exchange, dezvoltată în paralel, este cel mai extins lanţ de case de schimb din ţară, cu peste 90 de puncte de lucru. Iar în ultimii ani, numele companiei a fost asociat cu precădere clubului de relaxare omonim, situat în zona Grozăveşti-Semănătoarea.

Acestor trei centre de profit li se adăugă o suită de vreo douăzeci de companii, al căror singur numitor comun este patronul, Dan Mihai Gabriel Ionescu – iniţialele numelui său dau, de altfel, şi titulatura companiei. Extrem de discret, despre Mihai Ionescu nu se ştie mai nimic. Majoritatea afacerilor este gestionată, pe de o parte, de  omul de afaceri Dan Simionescu (pentru grupul firmelor de schimb valutar şi de turism), care este asociat în IDM Exchange, şi de Octavian Pleter Thor, fost coleg de facultate, director al IDM Kennedy Group, pe de alta.

„Mihai Ionescu a avut mult succes încă din 1990, când a deschis două firme, Espace (prin care acum este gestionată închirierea spaţiilor în complexul de la Basarab) şi Overseas. Apoi, în 1993, a lansat o reţea de distribuţie de produse preambalate, bazată pe un sistem tehnologic foarte complex pentru vremea aceea. Eu eram atunci asistent universitar, foarte pasionat de calculatoare, şi m-a chemat ca manager de proiect pentru reţeaua aceasta“,  îşi aminteşte Octavian Pleter Thor începuturile afacerii IDM. Peste un an era numit director general al companiei. Chiar dacă în 1998 acest proiect a eşuat, compania deja mergea, la acea vreme, din ce în ce mai bine. Dovada: „în fiecare an lansam câte un nou proiect de business“.

Proiectul ales pentru 1999 a fost o instituţie de învăţământ. Universitatea Româno-Britanică (URB) a pornit cu o singură facultate, cea de business. „Mihai Ionescu nu a vrut să se amestece nicicum în mersul universităţii, a venit doar cu banii, 500.000 de dolari“. Au reuşit apoi să contracteze fonduri europene de preaderare, cu ajutorul cărora studenţii făceau trei luni de practică în Marea Britanie, iar investiţia iniţială s-a dublat. Între timp, însă, în 2006, s-au schimbat regulile de acreditare, iar unul dintre criteriile nou introduse, ca universitatea să aibă minimum trei facultăţi, nu putea fi îndeplinit de URB. Este motivul pentru care anul acesta nu s-a mai organizat sesiune de admitere, iar proiectul va fi tras pe linie moartă. „Nu este corect ca regulile să se schimbe în timpul jocului, dacă am fi ştiut de la bun început de această prevedere, ne făceam altfel planurile. Zece ani din viaţă nu ţi-i dă nimeni înapoi şi e cumplit că nu mai avem niciun mecanism prin care să obţinem acreditarea. Normal, Mihai Ionescu este foarte dezamăgit că atâta muncă şi bani nu au dus, în final, la nimic“.

De la combine agricole la fitness

Afacerea IDM a fost legată, o bună bucată de timp, de istoria postdecembristă a uzinei Semănătoarea, care deţinea ambele spaţii în care îşi desfăşoară activitatea IDM, cel de la Basarab şi cel din Splaiul Unirii. Primul fusese închiriat încă din 1991, cel de-al doilea, în 1995. „Aici fusese hala de montaj pentru combine, una dintre cele mai mari din ţară. Am încercat să cumpărăm spaţiul în nenumărate rânduri, dar nu ni s-a permis, aşa că a trebuit să aşteptăm privatizarea uzinei, în 2000, pentru a cumpăra terenul“. După diverse încercări (o fabrică de ceramică, apoi una de marochinărie), Mihai Ionescu a decis să renunţe la activitatea de producţie, axându-se exclusiv pe servicii.

De remarcat că, după cum afirmă Octavian Pleter Thor, compania nu a contractat decât un credit, de la lansare şi până acum, alegând în mod constant varianta reinvestirii profiturilor.

În fiecare an am demarat câte un proiect nou. Aveam o întreagă listă şi pentru anul acesta, dar nu mai este cazul:  trecem cu toţii printr-o perioadă foarte tristă.
Octavian Pleter Thor, director general, IDM Kennedy Group

10.000 mp este suprafaţa terenului Clubului IDM, achiziţionat de la MYO-O (acţionarul majoritar al Semănătoarea) pentru un preţ estimat de 100 USD/mp