Teoretic, o tara participanta la programele comunitare poate atrage finantari de cel putin doua ori mai mari decat suma pe care o cotizeaza. Acesta este, poate, cazul altor tari, dar, cu siguranta, nu si al Romaniei. Dupa mai bine de trei ani de plati consistente la bugetul comun al acestor programe, fondurile care s-au intors in Romania nici macar nu acopera valoarea acestei “taxe”.
Tara noastra a intrat in schema programelor comunitare de cativa ani, de cand au fost acceptate si statele candidate la integrare sa se “bata” in proiecte pe picior egal cu cele membre UE.
Pana anul acesta, oficialii romani au fost de acord sa semneze participarea la toate programele comunitare la care au avut posibilitatea. Odata semnat, un memorandum de finantare angajeaza o cotizatie de la bugetul de stat. La aceasta suma se adauga tot atatia bani din fondurile Phare, impreuna realizand ceea ce se numeste “contributia Romaniei” la un anumit program. Suma respectiva nu mai poate fi modificata, ea urmand sa fie platita catre UE fie ca depui, fie ca nu depui proiecte in cadrul schemei respective.
Per total, ne-am angajat deja sa platim circa 120 de milioane de euro pentru programele aflate in desfasurare. Daca luam in calcul si fondurile Phare, asa cum se socoteste oficial, platim de fapt 240 de milioane. Este vorba de 19 programe, in prezent, dintre care majoritatea se incheie in 2006. O estimare globala a proiectelor finantate pana acum arata ca numai aproximativ 60 de milioane de euro se intorc in Romania.
Situatia cea mai dramatica se intalneste la Programul Cadru 6, de cercetare. Potrivit Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEdC), suma proiectelor finantate este de 19 milioane de euro. Dupa calculele noastre, aceasta inseamna 50% din suma pe care o platim, adica 38 de milioane de euro. In interpretarea ministrului Mircea Miclea, lucrurile stau mult mai prost. Acesta spune ca rata de recuperare este de numai 18% din contributia totala a Romaniei, adica suma mentionata din bani publici, plus alte 38 de milioane din fonduri Phare, plus un procent de 25% pe care l-am primit drept discount de la UE. In total, circa 100 de milioane de euro cotizatia, din care pierderile sunt de 82 de milioane.
Potrivit reprezentantilor comunitatii de cercetare, cauzele esecului sunt grave si de fond: lipsa de fonduri pentru cofinantare a celor care ar dori sa realizeze proiecte si, in general, lipsa unei strategii de dezvoltare a acestui domeniu. Oficialii au alte explicatii, destul de paradoxale. Mircea Sbarna, care s-a ocupat timp de cativa ani de coordonarea participarii la Programul Cadru 6, in cadrul MEdC, recunoaste ca trebuie analizate posibilitatile de recuperare a fondurilor in momentul semnarii unui memorandum. El afirma ca a facut o asemenea strategie, dar arunca vina pe faptul ca socoteala din anul 2000 nu se potriveste cu cea din targ. “S-a semnat, s-a mers pe niste lucruri la nivel macro ca totul va merge ca-n povesti, si vor fi bani de la buget si pentru cercetare. Daca banii astia nu exista, n-ai de unde sa-i iei”, spune Sbarna, in prezent membru al Misiunii Romaniei la Bruxelles.
Pana acum, nici un minister din cele implicate in programe comunitare nu a calculat ca va fi depasit de situatie. Sau nu a avut curaj s-o recunoasca, din considerente de imagine. De la unele dintre acestea nici macar nu am obtinut un raspuns coerent referitor la proiectele realizate. Ministerul Muncii nu a raspuns deloc solicitarii noastre, iar Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, ne-a transmis formula de calcul a cotizatiei de la buget. Mai mult, cu foarte putine exceptii, situatia proiectelor si valorile aferente nu sunt publicate nici macar pe site-urile institutiilor coordonatoare.
Singurele programe care au o rata de recuperare onorabila sunt cele doua educationale, Socrates si Leonardo da Vinci, plus cele din domeniul IT, coordonate de catre Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. In cazul ultimelor, finantarile atrase depasesc suma platita de la buget. Nici programul Youth (Tineret) nu sta foarte prost, sumele fiind echilibrate. Aceasta, la un calcul indulgent. Din pacate, deocamdata, per total iesim pe minus.
Situatia Programului Cadru 6 este tipica si relevanta pentru Romania. Oficialii au semnat niste angajamente care nu sunt corelate cu situatia reala.
La acest fenomen se adauga alte cauze, precum lipsa de transparenta a institutiilor, lipsa unor strategii coerente de informare si consultanta a potentialilor beneficiari. Nu in ultimul rand, lipsa unor structuri de lobby si informare in strainatate, care sa ajute la gasirea de parteneri pentru proiecte.
Programele comunitare care se incheie se vor continua cu altele noi. Daca oficialii din Romania nu iau masuri pentru remedierea problemelor de fond, inainte de a semna un memorandum, vom pierde alte zeci de milioane de euro.
“Rata de recuperare a fondurilor pentru cercetare si educatie este de 18%. Trebuie, in primul rand, sa sincronizam temele de cercetare din Romania cu cele din UE.”
Mircea Miclea,
ministrul Educatiei si Cercetarii
“Masuri, toata lumea a promis ca ia. Sunt tot felul de strategii care nu au vazut lumina zilei din lipsa de bani. Eu am incercat sa fac una, dar am renuntat.”
Mircea Sbarna,
responsabil cu educatia si cercetarea in cadrul Misiunii Romaniei la Bruxelles
Alt program de zeci de milioane de dolari, controversat
Programul de “Reforma a invatamantului superior si a cercetarii” s-a derulat in perioada 1995-2002. Acesta s-a realizat pe baza unui imprumut de 50 de milioane de dolari de la Banca Mondiala, plus alte noua milioane de dolari platiti direct de catre Guvernul Romaniei. Componenta de finantare a proiectelor de cercetare a creat un adevarat scandal in randul comunitatii cercetatorilor. In cadrul unui forum pe Internet, dar si in presa centrala, profesorii si cercetatorii au dezvaluit cateva cazuri considerate conflicte flagrante de interese.
Astfel, potrivit informatiilor respective, multi membri ai comisiilor de selectie din cadrul Consiliului National al Cercetarii stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), pe la care treceau proiectele, apar si in calitate de coordonatori ai mai multor proiecte finantate. Adrian Curaj, secretarul executiv al Consiliului, spune ca este un “aparent conflict de interese”. “Aceasta posibilitate era prevazuta in procedura interna a programului, fiind stabilite in acelasi timp conditii si masuri pentru atribuirea corecta a finantarilor”, spune Curaj.
