La sfârșitul anului trecut, majoritatea analiștilor și instituțiilor economice priveau cu optimism anul 2010. Aproape toată lumea vedea creștere economică, de sub un procent, dar creștere, susținută în principal de exporturile către statele europene ieșite din criză.
Optimismul a dispărut destul de repede, mai ales după agravarea situației Greciei, care s-a salvat la limită de intrarea în incapacitate de plată.
Impactul estimărilor oficiale eronate trece însă mult dincolo de orgoliu sau imagine. Asemenea prognoze fundamentează bugetul, iar realizarea unor venituri mai mici decât cele așteptate se reflectă direct în deficit și în PIB, obligând la rectificări bugetare și la nevoia de măsuri suplimentare pentru acoperirea golului.
Economia a fost bulversată în 2010 de reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și de majorarea cotei de TVA. Prima a avut mai mult efecte sociale (manifestații de stradă, mitinguri, greve). A doua a inversat direcția ratei anuale a inflației, de la 5% în iunie la 7,9% în octombrie, mutând ținta de inflație a BNR pentru 2010 la 8,2% și modificând perspectiva pentru anii următori.
Ca urmare a pericolului de intrare în incapacitate de plată a Greciei și Irlandei și dificultăților de finanțare a datoriilor și cheltuielilor Portugaliei și Spaniei, piețele devin tot mai reticente la activele riscante și, implicit, crește randamentul pe care România trebuie să îl plătească pentru obligațiuni.
Un nou acord cu FMI pare inevitabil. Potrivit ING Bank, Ministerul Finanțelor Publice (MFP) va fi nevoit, în prima jumătate din 2011, să împrumute lunar cinci miliarde de lei pentru a finanța deficitul bugetar și a rostogoli datoriile scadente. În consecință, capacitatea de a finanța cheltuielile de capital ale statului (investițiile) se va reduce.
Dobânda la care se va împrumuta MFP de pe piața internă va fi totuși în scădere. Dacă în 2010 randamentul plătit de stat a coborât în puține cazuri sub 7%, cererea băncilor fiind cu 0,5 puncte procentuale mai mare, în 2011, ar putea coborî către 6%. Ajutorul va veni din partea Băncii Naționale (BNR), care ar putea reduce dobânda de politică monetară de la 6,25% la 5,5% , potrivit analiștilor de la Citigroup Global Markets, în timp ce alții văd dobânda mai sus, în jurul a 6%. Oricum, reducerea dobânzii BNR va fi posibilă după ce rata anualizată a inflației va intra pe un trend descrescător, estimându-se că la finele lui 2011 va ajunge la 4% sau chiar mai jos.
Comisia Națională de Prognoză (CNP) a stabilit pentru anul viitor o creștere economică de 1,5%, cifră acceptată și de reprezentanții FMI. Pe aceeași cifră se bazează și bugetul din 2011. Structura PIB nu se va modifica însă semnificativ nici în 2011, nici în anii care urmează. Industria va avea o pondere de 25,8% în formarea PIB, agricultura, 6,5%, construcțiile, 8,1%, impozitele nete pe produs, 10,7%, iar serviciile, 48,9%.
Dependența majoră de servicii subliniază importanța consumului, iar austeritatea bugetară (cheltuielile administrației publice fiind estimate să scadă anul viitor cu 1%) va face foarte dificilă redresarea sectoarelor serviciilor și construcțiilor. „Este inevitabil pentru România să atragă investiții străine, iar acestea trebuie să meargă către sectoarele care exportă, așa cum s-a întâmplat în Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia“, spune Valentin Lazea, economistul-șef al BNR.
Cursul de schimb, singurul indicator stabil
Înaintea declanșării crizei, era programat ca în 2011 să intrăm în Mecanismul de schimb valutar (Exchange Rate Mecanism – ERM), care ne-ar fi dus către adoptarea monedei euro în 2014. Ratarea țintelor macroeconomice în 2009 și 2010 ne-a obligat să amânăm adoptarea monedei euro. În prezent, nici 2015 nu mai este o țintă sigură.
Dintre condițiile impuse (deficit bugetar, stabilitatea cursului, inflație) pentru aderarea la Zona Euro, în prezent o îndeplinim doar pe cea de-a doua. Cursul este văzut în 2011, de toți analiștii, în intervalul 4,10-4,30 lei/euro, la fel ca în 2010. Cursul mediu ar trebui să scadă ușor, de la 4,24 lei în 2010 până la 4,21 lei anul viitor, prognozele indicând un raport de circa 4,10 lei/euro la sfârșitul lui 2011.
Perspectiva economică a anului care începe este abordată, de data aceasta, cu un optimism mai moderat. Dar optimismul este general și considerat obligatoriu, deoarece aproape nimeni nu pune la îndoială că suntem foarte aproape de finalul recesiunii.
2011 PE SCURT
În 2011, ar fi trebuit să intrăm în Mecanismul de schimb valutar (ERM).
În 2014, trebuia să adoptăm moneda euro; acum, nici 2015 nu mai este o țintă sigură
