Doctorat la Princeton la numai 25 de ani. Angajat de guvernul Japoniei pentru un an şi jumătate. La 27 de ani, profesor la Harvard Business School.
Mii de absolvenţi de doctorat din întreaga lume visează să ajungă profesori la şcoala de afaceri de la Harvard, şi câteva sute de persoane candidează pe cele aproximativ cinci locuri scoase la concurs în fiecare an. Competiţia este acerbă, dar Andrei Hagiu, un tânăr din Iaşi, a demonstrat că şi românii pot câştiga. Începând din luna octombrie 2005, el a obţinut un post de profesor asistent în departamentul de strategie al şcolii de afaceri şi a devenit, astfel, coleg cu renumitul profesor Michael Porter. „Predau «Strategie şi tehnologie», un curs pentru studenţii MBA de anul II, focalizat pe problemele strategice şi economice întâlnite de companii în sectoare de înaltă tehnologie, cum ar fi software, internet TV, telefonie mobilă, microchips etc.“, spune Andrei Hagiu.
Evident, reuşita sa nu a venit peste noapte, ci este efectul multor ani de muncă şi al unui sprijin deosebit din partea părinţilor. În septembrie 1992, imediat după absolvirea clasei a VIII-a, tânărul s-a mutat în Franţa, unde mama sa obţinuse un post de medic oftalmolog. „Dorinţa ei era de a sta un an sau maximum doi pentru ca eu să pot beneficia de o parte a educaţiei în Franţa. Dar, datorită unei evoluţii şcolare, de-a lungul liceului, pe care profesorii mei o considerau excepţională, mama a decis să rămânem în Franţa pentru a îmi termina liceul şi, ulterior, facultatea“, mărturiseşte Andrei Hagiu.
Din Dealul Copoului, în topul celor mai buni elevi din Franţa
Efortul de adaptare la noul sistem de educaţie a meritat, pentru că la bacalaureat a obţinut a treia medie generală din toată Franţa. După liceu, a urmat École Polytechnique şi un masterat în statistică şi economie la École Nationale de la Statistique et de l’Administration Économique, la finalul căruia a decis să facă o schimbare majoră: să meargă la studii peste Ocean. „În mod obiectiv, am decis să plec din Franţa pentru a urma studii de doctorat în economie întrucât, nu încape nicio îndoială, instituţiile cele mai bune din acest domeniu se găsesc în Statele Unite. Majoritatea profesorilor mei de economie din Franţa aveau doctorate obţinute în SUA“, explică Andrei Hagiu. „În mod subiectiv, nu pot nega faptul că dorinţa de a descoperi o nouă ţară şi de a tinde spre orizonturi noi a jucat un rol important în decizia de a aplica la universităţi din SUA“, adaugă el.
Aşa a ajuns să urmeze un doctorat în economie la prestigioasa universitate Princeton, pe care l-a absolvit în numai trei ani şi jumătate, deşi majoritatea studenţilor au nevoie, în medie, de cinci ani pentru a finaliza programul. Dorinţa puternică de a se implica şi în partea practică a economiei, nu numai în cercetare, i-a adus o nouă provocare: imediat după absolvirea studiilor doctorale, în aprilie 2004, s-a mutat în Japonia, unde a fost angajat în calitate de consultant şi cercetător de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei. După un an şi jumătate însă, a decis să revină în mediul academic din SUA, unde a obţinut postul de profesor la Harvard Business School (HBS).
Universitatea Harvard îi atrage pe cei mai buni profesori nu numai prin calitatea mediului academic, ci şi prin stimulente financiare consistente. Salariul de bază pentru un profesor debutant, care este acceptat la această şcoală de afaceri, considerată de mulţi drept cea mai bună din lume, este de circa 140.000 de dolari pe an, la care se adaugă câştigurile extrasalariale, provenite în principal din consultanţă. Sumele încasate din această activitate variază foarte mult în funcţie de experienţa profesorului şi sunt cuprinse între 500 de dolari pe oră şi 100.000 de dolari pe zi, pentru serviciile oferite de către Michael Porter, cel mai renumit profesor de strategie în afaceri din lume. Aceste oportunităţi de pe pieţele internaţionale îi ţin peste hotare pe mulţi dintre tinerii români care au studiat în străinătate. „Nu cred că intră în discuţie a mă întoarce în România, nici măcar pentru câtiva ani, cel puţin nu în orizontul apropiat. De asemenea, nu aş concepe nici să mă întorc în Franţa pentru o vreme, în această etapă. În schimb, aş concepe, de exemplu, să mă stabilesc în China timp de câţiva ani. Motivul este mereu acelaşi: consider că explorarea şi tinderea către cunoştinţe şi provocări noi mă definesc în mod profund“, spune Andrei Hagiu. El mărturiseşte însă că şi-ar dori şi i-ar face mare plăcere dacă, la un moment dat, ar putea veni periodic în ţară pentru a contribui la progresul sistemului de învăţământ autohton sau pentru a oferi consultanţă Guvernului.
