Anul 2006 nu mai inseamna brokeri care fug cu banii clientilor, fonduri de investitii fara depozitar sau alte asemenea minunatii.





De curand, am avut din nou ocazia sa observam cat de putin inteleg romanii piata de capital si cat de tentati sunt sa o trateze ca pe ceva necurat, special creat pentru a le fura banii din buzunare.



Intre stiri despre mici, bere si inundatii, l-am auzit pe Andrei Gheorghe, devenit, dupa politica, expert si in piata de capital, explicandu-ne cum se imbogatesc unii la Bursa, afland informatii privilegiate despre emitenti si exploatandu-le mai apoi. In plus, ni se promitea solemn ca nu se va mai intampla asa, pentru ca noul instrument de presa caruia ii facea reclama ne va oferi si noua acele informatii.



Trecem peste faptul ca transmiterea de informatii privilegiate se pedepseste, indiferent cum te cheama si cat de nobile iti sunt scopurile. Putem trece chiar si peste situatia ciudata ca unul dintre angajatii “parintelui FNI” sa emita teorii legate de fraude pe piata de capital si de oameni care se imbogatesc in mod necinstit pe aceasta piata.



Sunt, insa, imposibil de trecut cu vederea lejeritatea cu care este tratat subiectul si atitudinea refractara in fata unui sector economic de avangarda, pe care, neintelegandu-l, foarte multi il privesc cu ostilitate.



Piata de capital romaneasca are, intr-adevar, multe probleme, majoritatea generate de slaba dezvoltare a economiei in ansamblu. Intr-o economie in care ani la rand s-a furat din greu, era dificil ca unul dintre sectoare sa scape de aceste apucaturi paguboase. Doar ca anul 2006 nu mai inseamna brokeri care fug cu banii clientilor, fonduri de investitii fara depozitar sau alte asemenea minunatii.



Ce uita sa precizeze adeptii unor teorii precum cea de mai sus este ca la Bursa de Valori romaneasca au loc, zi de zi, tranzactii de cateva milioane de euro, realizate de investitori care participa voluntar la piata, stiind la ce riscuri se expun. Investitorii sunt dispusi sa cumpere actiuni de milioane de euro, pe o piata de capital pe care unii dintre “expertii” nostri se chinuiesc sa o discrediteze. Iar preturile la care se cumpara actiunile sunt considerate, chiar si de catre analistii romani, mari comparativ cu alte piete, ceea ce inseamna ca asteptarile cumparatorilor sunt ridicate.



Transparenta emitentilor de la bursa autohtona, chiar daca nu atinge nivelul de la marile burse internationale, este la un nivel rezonabil. Este de ajuns sa ne uitam la companiile din aceleasi domenii economice, nelistate la BVB sau Rasdaq, pentru a ne da seama cat de multe informatii ofera in plus societatile cotate. Observam, spre exemplu, ca Banca Transilvania, de cateva ori mai mica decat BCR, e mult mai transparenta decat aceasta. Desi cea din urma a avut timp de doi ani de zile ca actionar Banca Mondiala si a trecut si prin pregatirea pentru privatizare.



Exemplul de la inceputul comentariului e doar unul oarecare. Din pacate, sunt multi altii care gandesc la fel, fara sa stie macar ce inseamna informatii privilegiate sau bursa, in general. si cel mai rau e ca unii dintre ei sunt promovati de mass-media, pe diverse cai, drept experti in fenomenul economic.