Pana acum, proprietarii de locuinte nu s-au inghesuit sa comande firmelor de constructii lucrari de consolidare. Foarte multi sunt dezorientati. Nu cunosc cat de grava este starea cladirii in care locuiesc, nu au cunostinta de inlesnirile, stabilite prin lege, de care pot beneficia. In plus, nu stiu ce demersuri trebuie sa faca. Motivul principal il reprezinta insa lipsa banilor. „Volumul lucrarilor de consolidare solicitate firmelor de constructii este extrem de redus; oamenii nu au bani pentru asa ceva”, declara Ion Balan, director la Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii (ARACO).
Ordonanta nr. 12/1999 repara gafe mai vechi
Creditele cu dobanda subventionata ar putea fi o solutie. Acordarea unor astfel de imprumuturi a fost deja stipulata prin Ordonanta nr. 12/1999. Conform acesteia, persoanele fizice pot beneficia de credite cu o dobanda de 5% pe an si termen de rambursare 20 de ani, pentru reducerea riscului seismic al cladirilor. Diferenta pana la dobanda pietei urmeaza a fi suportata de la bugetul de stat, in limita fondurilor alocate.
Creditele vor fi acordate de catre Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), de indata ce metodologia va fi elaborata. Mai intai, trebuie ca Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (MLPAT) sa elaboreze normele de aplicare. Termenul este precis: maximum 60 de zile de la aparitia ordonantei, adica pana la 29 martie a.c. Ulterior, va fi incheiata o conventie intre MLPAT, Departamentul pentru Administratie publica locala si CEC, prin care se vor stabili criteriile si modul de finantare.
Incercari de acest tip au mai fost, dar nefinalizate. Legea nr. 72 din 7 aprilie 1998 prevedea acordarea de credite in conditii similare, cu diferenta ca Banca Nationala a Romaniei (BNR) era cea care deschidea linie de creditare la banci agreate, cum ar fi Banca Romana pentru Dezvoltare sau CEC. Actualul statut al BNR nu permite insa creditarea pe termene lungi. Inaplicabile, prevederile Legii nr. 72/1998 referitoare la imprumuturi au trebuit sa fie reformulate. De aici, Ordonanta nr. 12/1999.
Nu se cunosc cladirile care necesita consolidari
Reducerea riscului seismic al constructiilor este considerata, prin lege, de interes national. Totusi, nu exista nici o evidenta a tuturor cladirilor ce trebuie reabilitate. Doar cele ce au sanse sigure sa se prabuseasca la primul cutremur, asa-numitele constructii din clasa I de risc seismic, au fost identificate, in mare parte. Datele existente la Directia de programe pentru atenuarea efectelor seismelor, din MLPAT, au pus in evidenta circa 104 cladiri, toate aflate in Bucuresti. Pentru celelalte zone ale tarii, nu exista inca informatii certe. Specialistii sustin ca cele mai amenintate sunt cladirile cu mai mult de patru etaje, construite inainte de 1940, cladiri aflate indeosebi in capitala. Astfel de imobile se afla in capul listei de prioritati a MLPAT.
Demersurile, cu tot ce implica acestea, cad in grija proprietarului, a asociatiei de proprietari sau a persoanei juridice care administreaza cladirea. Prin lege, acestia „trebuie sa actioneze pentru identificarea cladirilor cu risc seismic, expertizarea lor tehnica de catre persoane autorizate si aprobarea deciziei de interventie”. Pentru cladirile din clasa I de risc seismic, indatoririle sunt mult mai multe: proprietarii, asociatiile de proprietari sau cei care administreaza imobilul sunt obligati sa apeleze la experti pentru proiectarea si executarea lucrarilor de interventie. Pe de alta parte, comisiile pentru prevenirea dezastrelor, constituite la nivel de judet, au datoria de a monitoriza lucrarile specifice, dar se vor preocupa si de educarea antiseismica a populatiei.
Cat priveste lucrarile executate, rezultatele sunt descurajante. Abia 23 de asociatii de proprietari au depus cerere de intentie pentru demararea tuturor acestor demersuri, insa doar 12 au finalizat pana acum documentatia. In februarie-martie, urmeaza a fi organizata licitatia pentru desemnarea proiectantului. Urmeaza realizarea proiectului, care poate dura patru-cinci luni, nefiind deloc o treaba usoara.
„In vederea consolidarii cladirilor cu risc seismic, in special a celor construite inainte de 1940, trebuie regandit planul initial al constructiei”, explica Dagos Badea, director tehnic la Proiect Bucuresti. Abia apoi se va trece la executia propriu-zisa, dupa desemnarea prealabila a constructorului. Consolidarea impune lucrari la structura de rezistenta, astfel ca preturile vor fi cifre cu multe zerouri. Pentru un metru patrat se pot plati sume intre 500.000 – 2.000.000 lei. Pretul nu este fix, ci depinde de complexitatea executiei.
Cei lipsiti de venituri sunt ajutati financiar
Proprietarii care castiga sub venitul mediu pe economie beneficiaza de facilitati. Executarea lucrarilor este asigurata, dar numai in limita transferurilor de la bugetul de stat. Surse autorizate din minister au precizat ca, anul trecut, au fost bani, dar nu si dosare finalizate. Si pentru anul in curs se preconizeaza a fi bani suficienti, dar decisiva ramane detalierea bugetului MLPAT.
Persoanele juridice care investesc din profit in lucrari de consolidare beneficiaza, conform Legii locuintei nr. 114/1996, de scutirea de impozit pe profitul aferent. Este o prevedere cu dus-intors, cred practicienii. Daca o firma de constructii ar investi in reabilitarea cladirilor, valoarea la care s-ar ridica astfel de lucrari ar face ca profitul neimpozabil (conform prevederii legale amintite) sa fie nesemnificativ.
Asadar, promisa scutire de impozit nu tenteaza. Pe de alta parte, firme cu alt specific de activitate decat cel de constructii nu se arata preocupate de consolidarea unor blocuri de locuinte. Aceasta ar ridica foarte mult pretul cladirii, care ar putea fi vanduta – fara consolidari – mult mai ieftin.
Pentru ca nu exista statistici care sa dovedeasca o eventuala stare de degradare a imobilului, putini vor investi, dupa toate probabilitatile, in astfel de lucrari.