Astăzi s-au împlinit 30 de ani de la primele alegeri libere din România. După Revoluţie, pe 30 mai 1990, circa 15 milioane de români (86% din electorat) se prezenta la urne, iar Ion Iliescu câştiga detaşat din primul tur, adunând 85% din voturile românilor, în detrimentul lui Ion Raţiu şi a lui Radu Câmpeanu.

La 30 de ani de la acel moment, fostul preşedinte al României revine cu un mesaj, publicat pe blogul său. Iliescu spune că “demonizarea acelor alegeri poate fi, până la un punct, explicată”. Atunci “nu a fost Duminica Orbului, cum place unora să spună”, iar alegerea românilor nu s-a făcut în necunoştinţă de cauză.

“România s-a schimbat mult în bine, dar sunt și lucruri care ne dezamăgesc, și ne îngrijorează”, continuă fostul preşedinte. El critică actuala clasă politică din România, care nu mai vine în faţa oamenilor “cu proiecte și programe, cu valori democrate”, ci chiar a ajuns să fie “un soi de frână socială”. “Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit”, mai scrie Ion Iliescu pe blogul său.

20 mai 1990 – 30 de ani de la primele alegeri libere din România

“La trei decenii de la alegerile  din 20 mai 1990, ele rămân un eveniment care-și are locul în cartea de istorie a României moderne, fiind primele cu adevărat libere, după o serie de regimuri mai mult sau mai puțin autoritare, care au implicat și limitarea dreptului de vot pentru multe categorii sociale.

Demonizarea acelor alegeri poate fi, până la un punct, explicată, în contextul unei lupte politice , specifică acelor vremuri. Nu a fost Duminica Orbului, cum place unora să spună. Alegerea, atunci, nu s-a făcut în necunoștință de cauză, dimpotrivă. Privind retrospectiv, niciodată ca atunci agenda politicienilor nu s-a identificat atât de puternic cu agenda publică. Am ales, atunci, un Parlament, care era și Adunare Constituantă.

Am construit instituții, pe baza unei Constituții care a preluat multe dintre obiectivele Revoluției Române, din decembrie 1989. Acum, când se manifestă tot mai fățiș o anumită tentație totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului,. Indiferent de crizele pe care le traversează, România trebuie să rămână, așa cum și-au dorit cei care au votat în 20 mai 1990, o democrație funcțională, în care drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate și apărate.

România s-a schimbat mult în bine, dar sunt și lucruri care ne dezamăgesc, și ne îngrijorează. Dacă în 1990 clasa politică, aflată în proces de structurare, se prezenta în fața societății, cu proiecte și programe, cu valori democrate, acum constatăm că ea, clasa politică, se rupe tot mai mult de societate, devenind, în anumite aspecte, un soi de frână socială. Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit. Ar fi o dovadă de înțelepciune, și de responsabilitate pentru clasa politică, dacă ar folosi oportunitatea oferită de criză și s-ar întoarce la agenda cetățeanului și la servirea interesului public.

Alegerile din 20 mai 1990 au fost kilometrul zero al evoluției democrate a României. Nu a fost totul perfect, nu au mers lin toate lucrurile. Dar programul enunțat atunci, în lunile care au precedat alegerile, a unit națiunea în jurul unui proiect strategic, cel al integrării europene și euro-atlantic. Ne-am atins obiectivele, pentru că am crezut în ele. Sper să găsim din nou un proiect, care să unească, în actualele condiții, națiunea și să întărească democrația.”