Guvernul a făcut bugetul pentru 2015 fără majorări de taxe. Cum a reuşit? Cheia de citire sunt fondurile UE unde sunt trecute atât venituri, cât şi cheltuieli mai mari cu zeci de procente. Dacă absobţia record nu se va materializa, ca în 2014, guvernul rămâne cu bani pentru pensii, salarii şi deficit mic.
Toate ministerele şi autorităţile care gestionează bani europeni ar trebui să supraperformeze în 2015, după cum arată bugetul. Transporturile, Secretariatul General al Guvernului (SGG) care are în subordine Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi, Agricultura sau Finanţele au trecute la capitolul fonduri nerambursabile sume cu câteva zeci de procente mai mari decât în 2014. De exemplu, la SGG suma este cu 78% mai mare decât în 2014, iar la Agricultură cu 36%.
Într-o opinie publicată azi, Consiliul Fiscal confirmă concluziile analizei Capital, detalii aici:
Şi restul ministerelor sau autorităţilor ar trebui să atragă mai multe fonduri comunitare. Evident că banii europeni, chiar dacă sunt nerambursabili, nu vin complet gratuit. Statul român trebuie să contribuie cu cel puţin 5% pentru a-i primi. Implicit, cheltuielile în acest scop sunt mult mărite faţă de 2014.
Experienţa din acest an arată, însă, că absorbţia fondurilor UE a fost un dezastru. La jumătatea anului doar jumătate din suma propusă prin buget fusese efectiv încasată. Prin urmare, cheltuielile pe care Finanţele le prevăzuseră pentru aducerea banilor europeni au fost diminuate drastic. Consiliul Fiscal arată că 4,4 miliarde de lei a fost „economia” făcută până la sfârşitul lunii iunie. Ulterior, prin a doua rectificare, alte 2,4 miliarde lei s-au evaporat de la fonduri UE. Banii au fost împărţiţi pentru alte tipuri de cheltuieli: salariale (plata titlurilor executorii), pensii, bunuri şi servicii. Zilele trecute, ministrul de finanţe, Ioana Petrescu susţinea că „era de bun simţ” şi „absolut normal” ca aceşti bani să fie redistribuiţi din moment ce proiectele pentru care fuseseră gândiţi, iniţial, nu s-au mai făcut. În fond, problema este în interiorul guvernului pentru că proiectele trebuia să fie făcute tot de autorităţi ale executivului.
În analiza bugetului de la jumătatea anului, Consiliul Fiscal nota că există două explicaţii privind lipsa de absorbţie şi modificările bugetare la venituri, respectiv cheltuieli. „Prima explicație ar fi cea în care reducerea consemnată la nivelul veniturilor din fonduri post-aderare corespunde abandonării unor proiecte de investiții pentru care cuantumul de cheltuieli neeligibile reprezintă circa 87% din valoarea proiectului, ceea ce, deși teoretic e posibil, pare improbabil. A doua explicație posibilă ar fi cea în care reducerea consemnată de cheltuieli este rezultatul utilizării unui tampon (rezervă) de cheltuieli inclus în construcția bugetară inițială în vederea încadrării în ținta de deficit în eventualitatea unor evenimente neprevăzute care, deși o dovadă de prudență, apare drept indezirabil din perspectiva construcției unui buget transparent”, observa instituţia citată.
Bugetul paralel
De altfel, fostul ministru de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu admite că în capitolul bugetar “Ministerul de Finanţe-Acţiuni Generale” poate fi inclusă o rezervă, prin care guvernul poate regla, pe parcursul anului, bugetul astfel încât să obţină deficitul prevăzut iniţial. Pentru 2015, în acest “buget paralel” sunt prevăzute 20 miliarde lei, adică în jur de 10% din veniturile totale ale bugetului general consolidat. Din această sumă, peste 6 miliarde lei sunt contribuţia la bugetul UE, iar 9 miliarde lei pentru dobânzi. Prin urmare, spaţiu de manevră există. O altă pârghie în mâna guvernului este fondul de rezervă bugetară care se alimentează în timpul anului cu banii rămaşi necheltuiţi de diverse instituţii. Sumele intră în fond şi sunt realocaţi prin dispoziţii ale executivului către alte destinaţii.
Fondurile UE sunt strâns legate de investiţii. Guvernul este foarte generos în 2015 şi prevede peste 44 miliarde lei, în total. Numai că de la cifrele pe hârtie la realitate, situaţia se schimbă radical. În 2014, investiţiile publice totale ar fi trebuit să ajungă la 40 miliarde lei, numai că, execuţia bugetară la 10 luni arată că fuseseră efectiv folosite doar 20 miliarde lei.
Tăieri la majoritatea ministerelor
Prin proiectul creionat acum, executivul atinge ţinta de deficit de 1,2% din PIB în sistem ESA 95 – care prevede toate angajamentele de plată – şi de 1,83% din PIB în bază cash – care contabilizează doar plăţile făcute, nu toate angajamentele care se pot transforma în datorii.
Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au fost de acord cu acest deficit tocmai pentru ca guvernul să poată atrage fonduri europene şi să aibă bani să le asigure cofinanţarea.
Astfel, chiar dacă cheltuielile totale ale bugetului sunt mai mari decât în 2014, urcând la 239 miliarde lei, majoritatea ministerelor au bugete mai mici cu 10 până la 30 de procente decât anul acesta. Toate tipurile de cheltuieli sunt mai mici, inclusiv cele de personal, pentru că este luată în calcul reducerea CAS care va aduce economii statului. De exemplu, Ministerul Public are buget cu 32% în scădere, Ministerul de Interne cu 11,5%, cel al Sănătăţii cu 18%, iar al Dezvoltării cu 16%. În cazul în care va rămâne cu bani, dacă nu va atrage fonduri UE, guvernul va putea să majoreze cheltuielile tăiate acum.
Majorările pe bugetul total sunt făcute în contul eventualei absorbţii record. Astfel, guvernul a reuşit să convingă partenerii externi că se va încadra în deficitul mic şi că va folosi banii pentru dezvoltare şi investiţii. Planurile pe hârtie sunt, însă, susceptibile a fi nerealiste de vreme ce, în 2014, rectificările bugetare au tăiat masiv atât de la cofinanţare, cât şi de la investiţii, reîmpărţind sumele la cheltuieli curente. Execuţia cu excedent la 10 luni a fost şi motivul pentru care s-a ajuns la impas în negocieri, săptămâna trecută. FMI şi CE au cerut un deficit mai mic tocmai pentru că au constat proasta absorbţie a fondurilor europene şi au considerat că situaţia se va repeta în 2015. Guvernul a convins, cel puţin pentru moment, partenerii externi. Dacă bugetul nu se va transforma din intenţie în faptă, negocierile dure se vor relua, evident cu miză mult mai mare.