Comportamentul uman urmează pe orice meridian acelaşi curs între exuberanţă şi depresie, între bucurie şi tristeţe. Problema rămâne gradul de exces faţă de normal şi durata de recuperare. Odată ce Cortina de Fier a fost trimisă la topitorie, economiile ţărilor din est au intrat într-un circuit global din care nu mai există ieşire, ci numai adaptare la noile condiţii. Vrând-nevrând, eşti obligat să mănânci chinezeşte, frantuzeşte, thai, curry sau gulaş pentru a sup
Comportamentul uman urmează pe orice meridian acelaşi curs între exuberanţă şi depresie, între bucurie şi tristeţe.
Problema rămâne gradul de exces faţă de normal şi durata de recuperare. Odată ce Cortina de Fier a fost trimisă la topitorie, economiile ţărilor din est au intrat într-un circuit global din care nu mai există ieşire, ci numai adaptare la noile condiţii. Vrând-nevrând, eşti obligat să mănânci chinezeşte, frantuzeşte, thai, curry sau gulaş pentru a supravieţui într-un mediu care nu se compară nici măcar cu cel de acum trei ani: globalizarea. Drum de întoarcere nu mai există, indiferent de ce ar crede, dori şi încerca reprezentanţii curentului romantic.
Economiile şi pieţele financiare sunt într-o relaţie foarte intimă, documentată prin ciclurile prin care au trecut. Nu acelaşi lucru se poate spune despre România, există o istorie privind evoluţia economiei, dar cu puţinii ani de bursă, aceasta nu poate emite pretenţia unei istorii. Cu toată această lipsă obiectivă, în ultimii ani au existat manifestări ale investitorilor interni şi externi care au răspuns la realităţile economice şi care au împins preţurile acţiunilor la bursa locală în zona de „bubble“ (balon de săpun).
Un „bubble“ prezintă câteva caracteristici, valabile şi pentru South Sea Company în secolul XVIII, mania lalelelor, rally-ul bursier premergător anului 1929 şi perioada care a condus la colapsul bursier din Japonia anilor ’80: (1) prea mult şi prea repede, (2) prea mult faţă de o medie istorică, (3) cumpărare cu bani împrumutaţi. Dacă mai adăugam şi (4) o perioadă plină de inovaţii tehnologice sau boom economic, atunci efectul devine exploziv. Şi aşa s-a întâmplat în toate cazurile. De ce? „Acum e altceva, nu-i ca atunci!“ Putem găsi elemente comune între fuga după câştig la bursa anilor 2000-2007 la Bucureşti şi un „bubble“ binecunoscut, cum este cel al tehnologiei în SUA în perioada 1995-2000? Dacă da, ce se anunţă? Graficul alăturat prezintă indicele bursier de la BVB, BET-C, împreună cu cel al pieţei Nasdaq (SUA). Imaginea este şocantă prin îmbrăţişarea strânsă dintre cele două evoluţii şi care provoacă ameţeli prin extrapolarea prezentului în cazul indicelui BET-C (în roşu).
