Ideile și fanteziile celor de la putere nu se potrivesc cu realitățile din teren și cu dorințele oamenilor. Furturile celor ce vor cu orice preț avere au dezamăgit masele de alegători și aceștia au început să caute o perioadă de prosperitate în trecut și au găsit-o în timpul domniei lui Nicolae Ceaușescu. Acesta a devenit conducător genial, un adevărat patriot.
Ideile simple sunt caracteristice mulțimilor și au fost răspândite peste tot, chiar elevii de liceu fiind convinși de rudele în vârstă că înainte era mai bine. Documentele de partid și de stat publicate până acum spulberă miturile despre regimul comunist prin calitatea informațiilor, dar acestea nu ajung la oamenii de rând pentru că tirajul publicațiilor științifice este redus. În plus, rațiunea științifică este ceva absolut necunoscut mulțimilor.
Partidul comunist era departe de idealul imaginat de români și numai în anul 1965 au fost excluși din partidul unic 8.077 de membri. Nu era ceva impresionant în raport cu numărul comuniștilor, dar este interesant de observat că 2.793, adică 34.58%, proveneau din rândurile muncitorilor. Muncitorii nu înțelegeau idealurile unui partid ce le reprezenta interesele în teorie.
Mult mai interesante sunt cauzele excluderilor din organizații. Cei ce nu erau preocupați de acumularea de avere au pus mâna pe bunurile colective. Au fost prinși la furat 2.990 de comuniști. Era o mare rușine, dar nu se făcea prea multă publicitate. Unele cazuri erau prezentate ca exemple negative, dar nu se insista pentru a nu se degrada imaginea partidului unic. Alți 943 au plecat din țară unde au văzut cu ochii, ceea ce demonstra că oamenii se săturaseră de experimentele politice ce nu aveau ceva în comun cu realitatea și necesitățile locuitorilor.
Furturile cele mai multe erau în București, adică acolo unde erau acumulări de bunuri. Ar fi interesant un studiu despre ce anume se strângea de prin depozitele statului comunist, dar arhivele sunt foarte mari și pline de dosare stufoase. Istoria încă n-a fost scrisă.
