Cuba şi România au avut relaţii strânse în perioada comunistă pentru că ambele ţări gravitau în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Fidel Castro a fost la Bucureşti în 1972 şi dictatorul Ceauşescu l-a primit cu mare pompă, ca pe un prieten. De altfel, ţara noastră deschisese de un deceniu o linie de credit pentru susţinerea financiară a Cubei comuniste.
Sosirea la Bucureşti a lui Fidel Castro a umplut cu zeci de minute transmisiunile singurei televiziuni din România anilor 70. Era încă o şansă pentru comunistul din fruntea ţării să îşi etaleze relaţiile cu alţi lideri ce aveau aceleaşi mentalităţi.
El Lider Maximo a stat cinci zile la noi şi conducerea comunistă de la Bucureşti l-a copleşit cu onoruri.
Relaţiile româno – cubaneze începuseră cu mult înaintea sosirii lui Fidel Castro în România. Regimul comunist de la Bucureşti a salutat cu satisfacţie venirea la putere a castriştilor în 1959. Doi ani mai târziu, cele două ţări comuniste îşi numeau ambasadori la Havana şi Bucureşti, iar în 1967 ajungea în România fratele liderului cubanez, Raul Castro Ruz, în calitate de al II-lea secretar al Partidului Comunist Cubanez. Şi Nicolae Ceauşescu a fost în Cuba în 1973. Toate aceste vizite s-au concretizat în numeroase contracte economice de la tehnică industrială la telecomunicaţii.
Un disident cubanez declara în urmă cu câțiva ani că Fidel Castro și Nicolae Ceaușescu aveau multe în comun.
„De altfel, erau şi buni prieteni. Ambii voiau să pară independenţi de ruşi, ceea ce probabil că, în inimile lor, şi erau, dar amândoi erau administratori ineficienţi. De asemenea, ambii erau cruzi cu oamenii”, a declarat Pedro Fuentes.
Potrivit disidentului, „comunismul lui Ceauşescu a fost însă de zece ori mai blând decît ceea ce îndură acum cubanezii (…) Dacă în România, Cehia sau Polonia am putut vorbi despre comunism, în Cuba nu putem vorbi nici de comunism, nici de socialism, ci doar despre fidelism. Este un regim care nu are nici o ideologie, ci se bazează exclusiv pe raţionamentul unei singure persoane”.
Pedro Fuentas este de profesie avocat. A luptat ca revoluţionar alături de Fidel Castro împotriva generalului Batista, după care a ajuns disident al regimului şi a stat în inchisoare timp de 16 ani. Acum locuieşte în Miami. Declaraţiile lui au fost făcute în cadrul conferinţei „Cuba at the Crossroads” (Cuba la răscruce), organizată de Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului, la Universitatea Al.I Cuza, din Iaşi, la 10 februarie 2009.