Aproape că nu este localitate de peste 80.000 de locuitori în care să nu se simtă scăderea numărului de copii și tineri și creșterea proporției vârstnicilor. Totuși, unele au rezistat mai bine decât altele.
Media de vârstă a populației României urcă în fiecare an. Fenomenul este deja știut de toată lumea și este cauzat de scăderea natalității la nivel de cuplu, de migrația externă, dar și de creșterea speranței de viață. Este suficient să ne uităm la faptul că, dacă la 1 iulie 1996 aveau domiciliul în România 6,5 milioane de persoane sub 20 de ani, zece ani mai târziu numărul lor scăzuse la 5,2 milioane, iar în vara anului trecut mai erau 4,4 milioane de copii și adolescenți.
Respectiv o reducere de 33%. De cealaltă parte, de la patru milioane de persoane de peste 60 de ani în 1996 s-a ajuns la 4,2 milioane în 2006 și la 4,9 milioane în 2016. Adică o creștere de peste 20%.
Iar lucrurile nu se vor opri aici. Calculele experților în demografie spun că ponderea vârstnicilor va continua să crească și cea a tinerilor să scadă, astfel încât până în 2030 populația se va reduce cu peste trei milioane de locuitori, urmând să scadă cu circa opt milioane de locuitori până în 2060, când ar putea ajunge la un nivel situat între 11 și 13 milioane de persoane.
Sus și jos
La nivelul orașelor mari din România (au fost folosite date de la Institutul Național de Statistică prelucrate de Capital și au fost luate în calcul 31 de reședințe de județ cu peste 80.000 de locuitori), cei mai mulți copii raportați la totalul populației se găsesc în patru orașe din Moldova (între 18,8% și 19,4%) și în Bistrița (19.5%). La polul opus se află Brăila, Brașov și Timișoara, cu o rată a populației de sub 20 de ani mai mică de 16%. În ceea ce privește proporția bătrânilor, aceasta este cea mai mică în Vaslui (13,9%) și în Bistrița, Botoșani și Târgu Jiu (între 17% și 18%) și cea mai mare din țară în Constanța (25,4%) și în Brașov, Ploiești, Brăila și Târgu Mureș (peste 24%).
Cele mai tinere orașe, respectiv locurile în care proporția celor între 20 și 39 de ani este cea mai mare, sunt Vaslui (38,3%), urmat la distanță mare de alte trei orașe din Moldova: Iași, Botoșani și Suceava. Cei mai puțini tineri sunt în Ploiești și Târgu Mureș (sub 28% din total).
Tineri egal viitor
Dar cât de importante sunt aceste diferențe? Ele trebuie luate în calcul atât de autorități, atunci când alocă bani pentru instituții de învățământ, spitale sau aziluri de bătrâni, dar și de investitorii privați. Căci, de la caz la caz, s-ar putea dovedi că în locul unei grădinițe particulare ar fi mult mai profitabil să deschizi o firmă de îngrijiri la domiciliu. Ori că în locul unei farmacii ar merge mai bine un magazin cu haine pentru adolescenți. Sau, de ce nu, că fabrica pe care vrei să o construiești ar avea mult mai mari șanse să-și găsească angajați tineri și cu chef de muncă în orașul vecin.
Exemplele de mai sus sunt simpliste, însă ce trebuie să înțelegem până la urmă este că nu toate orașele sunt la fel.
Unele din ele par a privi cu optimism spre viitor, cu o populație tânără și foarte tânără care poate asigura forță de muncă și consumatori activi pe termen lung. Altele, însă, se văd intrate într-un cerc vicios în care tinerii pleacă și, ca urmare, este în continuă scădere nu numai numărul de nașteri (cu efecte negative ce se vor întinde pe zeci de ani de acum încolo), dar și cel al investitorilor care sunt dispuși să deschidă afaceri.
Se schimbă lumea
Impactul acestor transformări demografice este ușor de intuit. „O importantă consecință a reducerii ratei de fertilitate o constituie reducerea progresivă a generațiilor viitoare apte să intre pe piața forței de muncă și să contribuie la fondul de asigurări sociale și de sănătate pentru cei ce vor fi atunci pensionari. Această situație poate avea un impact semnificativ asupra bunăstării persoanelor vârstnice“, se arată într-un raport al Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice (CNPV). Același document arată că majorarea ponderii populației de 60 ani și peste în total „tinde să creeze presiuni sociale și politice determinate de schimbarea modulului de alocare a resurselor în societate, putând duce la conflicte între generații“. Orice observator al scenei politice poate spune că acest lucru se întâmplă deja în România.
Nu în ultimul rând, țările europene asistă în prezent la apariția unei noi grupe, vârsta a patra (de peste 80 de ani), cu pondere mare și în continuă creștere, indică raportul CNPV. Acest fenomen implică schimbări structurale în societate: la nivel economic, de infrastructură, de îngrijire a sănătății și de asistență socială specifică acestei noi categorii. În România, de exemplu, numărul persoanelor de peste 80 de ani a urcat de la 461.000 în 1996 la 860.000 anul trecut.
Desigur că tendința de declin demografic se poate inversa, fie printr-o creștere a natalității, fie prin întoarcerea masivă a românilor plecați peste hotare, fie prin acceptarea de imigranți. Fiecare din aceste soluții are, evident, puncte slabe, însă dacă nu ne dorim să ne transformăm țara într-un azil de bătrâni va trebui să le luăm în calcul pe fiecare din ele.