Statul român tăgăduia atunci dreptul unui stat străin de a poseda imobile în România.
Grecia a rupt, în octombrie 1892 relațiile diplomatice cu noi, din cauza așa numitei afaceri Zapa, fiind reluate abia în iulie 1896.
La 15 noiembrie 1892, în Mesajul Regal, transmis cu la redeschiderea Parlamentului, Carol I constata că conflictul că diplomatic cu Grecia nu era de natură a strica armonia politicii noastre externe.
Evanghelie Zapa s-a stabilit, în 1832, în Ţara Românească. Naturalizat român în 1844, a ajuns mare proprietar în Bărăgan, şi și-a făcut testamentul în 1860.
Rudele îl declară nebun
Peste doi ani, rudele îl declară nebun şi cer să fie pus sub interdicţie. Măsura însă e luată de consulatul grecesc nu de autorităţile noii sale patrii.
Curatori devin fratele său Anastasie şi vărul Constantin. Acesta din urmă e şi principalul beneficiar al averii şi executor testamentar.
Constantin trebuia să ridice, la Atena, Stabilimentul olimpic (după planurile lui Evanghelie Zapa anexate la testament) iar la Trebucu (în Epir) o biserică. La Labova (actualmente în Albania, unde se născuse la 23 august 1800) urma să construiască o şcoală şi s-o înzestreze, de la locuinţa cu grădină a profesorului până la bibliotecă şi material didactic. Înzestrarea se verifica anual, de Buna Vestire. Nici o proprietate existentă sau construcţie în devenire nu se putea vinde, împărţi sau ceda.
Zapa dorea să fie înmormântat la Broşteni; după patru ani oasele să-i fie duse în grădina şcolii din Labova, iar capul la Atena, în stabilimentul ce urma să fie ridicat acolo.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
