Problema imigranților în UE
Deși problemele diferă în complexitate, toate statele remarcă faptul că sistemul actual de legi și proceduri nu reușește să facă față provocărilor impuse de migrația ilegală.
Una din principalele probleme o reprezintă interpretările juridice excesive privind returnarea imigranților. Regulile actuale oferă prea multă flexibilitate, lăsând această sarcină judecătorilor, nu guvernelor. Această situație complică gestionarea cazurilor de imigranți ilegali, deoarece creează incertitudini și întârzieri în procesul de returnare.
De asemenea, procedurile de returnare sunt de multe ori suspendate din cauza lipsei de cooperare din partea imigranților. Autoritățile nu reușesc să ducă la bun sfârșit procesul de identificare al persoanelor intrate în țara mai ales că dispar sau fac apeluri în instanță repetate pentru a încetini sau opri procesul de returnare.
Nu există un sistem digital unitar
Un alt obstacol major este lipsa unui sistem digital unitar în cadrul Uniunii Europene pentru gestionarea acestor cazuri. În lipsa armonizării digitale, urmărirea și gestionarea imigranților ilegali este aproape imposibilă deoarece aceștia se mută succesiv în statele membre ale UE, îngreunând și mai mult coordonarea eficientă între autorități.
Există îngrijorări tot mai mari în rândul statelor membre legate de riscurile la adresa securității naționale, asociate cu prezența imigranților ilegali. Acestea cer o legislație mai clară care să permită reținerea persoanelor care sunt considerate o amenințare. Eficiența scăzută a actualelor proceduri de returnare accentuează problema, iar reforma sistemului este considerată esențială pentru a face regulile mai stricte și pentru a impune obligații clare imigranților în ceea ce privește cooperarea lor cu autoritățile.
Un grup format din 17 țări europene a propus o serie de măsuri specifice menite să accelereze procedura de returnare a imigranților, conform unui document trimis Comisiei Europene.
Care sunt măsurile propuse?
Printre măsurile propuse se numără:
Regulamentul Eurodac (The Eurodac Regulation) care va pune în aplicare directiva privind protecția temporară și cadrul de reinstalare, precum și un sistem IT la scară largă pentru gestionarea și stocarea datelor solicitanților de azil.
Regulamentul revizuit privind procedurile de azil (Asylum Procedures Regulation) (APR), care reglementează ce se întâmplă cu persoanele care solicită azil.
Regulamentul privind gestionarea azilului și a migrației (The Asylum and Migration Management Regulation) (AMMR) stabilește măsuri de solidaritate între statele membre și un sistem de determinare a statului care este responsabil de prelucrarea cererilor de azil.
Regulamentul privind criza și forța majoră (The Crisis and Force Majeure Regulation) reglementează pregătirea, planificarea de urgență și ceea ce se întâmplă în cazul unei „crize” la frontiera externă a Uniunii.
Această inițiativă vine pe fondul unei creșteri a sentimentului anti-imigrație în multe state europene, cu partide politice care solicită un control mai strict asupra fluxurilor de migrație câștigând tot mai mult sprijin popular.
Contextul actual al politicii europene are nevoie de soluții concrete și rapide pentru a răspunde cerințelor cetățenilor în ceea ce privește securitatea și gestionarea situației.
Deși Pactul este văzut ca un pas înainte, ONG-urile și organizațiile pentru drepturile omului își exprimă îngrijorările privind respectarea drepturilor fundamentale ale imigranților și solicitanților de azil. Ele cer garanții că legislația adoptată va continua să protejeze drepturile persoanelor vulnerabile și vor monitoriza atent implementarea noilor măsuri.
