Profilul lui Dinu Patriciu a fost acela al unui investitor oportunist. Imaginea sa în piaţă era aceea a investitorului care face exact opusul a ceea ce declară public.
În martie 2008, Dinu Patriciu anunţa că sectorul imobiliar „urmează să se confrunte cu o criză fără precedent“ şi că acesta „cade în fiecare zi pe nesimţite şi nimeni nu recunoaşte asta. Eu nu am nici un interes în acest sens, nu mă interesează să investesc în piaţa imobiliară“.
Câteva luni mai târziu făcea primul pas pe piaţa imobiliară prin asocierea cu austriecii de la Erste Group Immorent, pentru a dezvolta un proiect-gigant de 300 mil. euro ce trebuia să rivalizeze cu Petrom City. Planurile celor doi parteneri au dispărut odată cu instalarea crizei.
„Dinu Patriciu a avut parteneriate cu fonduri străine ca să mai distribuie din risc. El nu a dezvoltat nimic de la zero. Portofoliul său a fost construit prin achiziţii“, îl descria recent Ilinca Păun, managing director al companiei de consultanţă imobiliară Colliers International România.
În octombrie 2008, perioadă în care negocia achiziţia Fabian, fond de investiţii care deţinea unul dintre cele mai importante portofolii de birouri din România, Dinu Patriciu ieşea la rampă cu următoarea declaraţie: „piaţa imobiliară românească a scăzut cu 50% de la începutul anului si acest trend va continua. Clientul este un sclav între bănci şi developerii din piaţa imobiliară. Preţurile medii pe metru pătrat trebuie să scadă în România“. În decembrie 2008, Patriciu a cumpărat cu 50,8 mil. euro portofoliul Fabian evaluat la 138,3 mil. euro, plus datorii de 76,1 mil. euro. În 2009 a mai plasat încă 80 mil. euro în achiziţia a două fonduri de investiţii cu active, în principal, pe piaţa germană. La momentul preluării, proprietăţilor celor două companii erau evaluate la 1,1 mld. euro, dar aveau şi datorii tot atât de mari.
În primăvara lui 2011, Dinu Patriciu a început să vândă. A încasat 110 mil. euro de la un fond suedez pentru şapte clădiri de birouri din Suedia. La scurt timp a vândut francezilor de la Natixis un portofoliu de 17 proprietăţi comerciale din sud-vestul Germaniei, pentru 56 mil. euro. El a continuat vânzările şi în 2012 şi a ajuns să se elibereze de toate activele din Franţa, Olanda, Suedia şi Polonia. Primul exit de pe piaţa imobiliară românească l-a realizat în februarie 2013 când a vândut clădirea de birouri The Lakeview, pe care o deţinea în parteneriat cu AIG/Lincoln, către fondul sud-african NEPI, pentru 61,7 mil. euro.
Tranzacţie recentă
Dinu Patriciu încasase recent circa 90 mil. euro din vânzarea a două clădiri de birouri interconectate din Berlin unui fond de investiţii care face parte din grupul financiar german Sparkassen-Finanzgruppe.
Cele două imobile, cunoscute sub denumirea de Mosse-Zentrum, erau amplasate în districtul Mitte din centrul Berlinului, la adresele Zimmerstraße 54 şi 55, Schützenstraße 18-25 şi Jerusalemerstraße 45-51. Mossehouse de pe Schützenstraße 18-25 a găzduit iniţial o tipografie şi birourile ziarelor deţinute de Rudolf Mosse. Clădirea a fost renovată de celebrul arhitect german Erich Mendelsohn, proiectantul observatorului Einstein Tower din Potsdam. Complexul Mosse-Zentrum are o suprafaţă închiriabilă de 37.989 mp şi 210 locuri de parcare.
Patriciu cumpărase clădirile în două tranzacţii separate, o parte de la un trust de familie, în 2006, şi a doua parte de la un dezvoltator imobiliar privat, în 2007.
Parcurs imobiliar
Ultima tranzacţie imobiliară majoră a fost încheiată de Dinu Patriciu şi partenerul său, fondul de investiţii AIG/Lincoln, în februarie 2013, prin vânzarea clădirii de birouri The Lakeview din Bucureşti fondului de investiţii sud-african New Europe Property Investments (NEPI), pentru 61,7 mil. euro.
Miliardarul a intrat puternic pe piaţa imobiliară după vânzarea a 75% din pachetul de acţiuni deţinut în cadrul grupului Rompetrol către KazMunaiGaz. Primul pas a fost făcut în mai 2008, când s-a asociat cu austriecii de la Immorent, actualul Erste Group Immorent, pentru a dezvolta un proiect-gigant de 300 mil. euro ce trebuia să rivalizeze cu Petrom City. Patriciu deţine în Străuleşti, nu departe de proiectul celor de la Petrom, un teren în suprafaţă de circa 4,4 ha achiziţionat încă din 1991. Pe acest lot trebuia să dezvolte alături de Immorent proiectul Smart City ce ar fi trebuit să includă 50.000 mp de clădiri de birouri, spaţii comerciale şi locuinţe desfăşurate pe o suprafaţă de 100.000 mp. Noul sediul al Rompetrol trebuia să fie într-un turn înalt de 110,7 metri. Planurile celor doi parteneri au dispărut odată cu apariţia crizei. În urmă cu doi ani, oficialii Erste Group Immorent spuneau că lucrările la proiectul de la Străuleşti nu vor începe mai devreme de 2012. Până astăzi nu a fost demarat Smart City.
Următorul pas a fost făcut de Patriciu în decembrie 2008 prin achiziţia fondului de investiţii Fabian pentru 1 euro/acţiune, pret care evalua compania la 50,8 mil. euro. Prin achiziţia Fabian, Dinu Patriciu a preluat o firma implicată în şapte proiecte de birouri şi patru rezidenţiale, cu o valoare de piaţă estimată la acea dată la 138,3 milioane de euro, dar care avea şi credite contractate de 76,1 mil. euro.
Pe parcursul anului 2009, Patriciu a mai investit alte circa 80 mil. euro pentru a prelua pachetul de controla al altor două fonduri de investiţii, cu active în principal pe piaţa germană, este vorba despre Deutsche Land si Rutley European. La momentul preluării, proprietăţile celor două fonduri erau evaluate la 1,1 mld. euro, dar aveau şi datorii de aproape un miliard de euro. Două treimi din portofoliul Rutley se afla la momentul tranzacţiei în Germania, restul în Suedia, Polonia, Olanda, Belgia şi Franţa. Deutsche Land deţinea în special spaţii comerciale şi birouri, dar şi două hoteluri, unul în Stuttgart şi altul în staţiunea balneara Baden Baden din sud-vestul Germaniei. Proprietăţile comerciale ale companiei se află în oraşe precum Wolfsburg, Koln, Bremen, în timp ce birourile sunt situate în Frankfurt, Mainz, Munchen sau Bonn.
Ieşiri succesive
Primul exit din imobiliare l-a realizat în primăvara lui 2011, când a anunţat vânzarea proiectului Karolinen din Suedia, format din şapte clădiri cu o suprafaţă de 75.000 mp, către un investitor suedez, Hemfosa. Tranzacţia s-a ridicat la 110 mil. euro, din preţ fiind scăzute datoriile care nu au fost făcute publice. La scurt timp, în septembrie 2011, a vândut unui fond al companiei franceze Natixis un portofoliu de 17 proprietăţi comerciale din sud-vestul Germaniei, în urma unei tranzacţii de 56 mil. euro. Patriciu a continuat vânzările şi pe parcursul lui 2012 şi a ajuns să se elibereze de toate activele din Franţa, Olanda, Suedia şi Polonia, pentru a se concentra pe Germania şi România. Din portofoliul Dinu Patriciu Global Properties (DPGP), 75% din active sunt în Germania, iar restul în România. În vara lui 2012, portofoliu imobiliar al lui Patriciu era evaluat la 1,5 miliarde euro şi cuprindea 140 de proprietăţi. În parte a doua a anului 2012, Patriciu se pregătea şi de vânzarea celor două hoteluri din portofoliul Deutsche Land, cel din Stuttgart şi cel din Baden Baden.
Averea lui Dinu Patriciu a fost estimată în ultima ediţie a Top 300 Capital la 250-260 mil. euro. Omul de afaceri se plasa pe locul cinci într-un top al celor mai mari proprietari de clădiri de birouri din ţară.