De-a lungul timpului, mediul de afaceri a fost un susținător al rescrierii Codului fiscal, iar propunerile sale au vizat clarificarea și simplificarea prevederilor legislative, astfel încât să poată fi interpretate și aplicate cât mai corect de către contribuabili. Care sunt principalele propuneri care vin în sprijinul mediului de afaceri?
În ultima perioadă, au avut loc numeroase discuții cu reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, cerința Ministerului fiind ca ele să se axeze de fiecare dată numai pe modificări de ordin structural sau sintactic ale paragrafelor legislative, menite să conducă la o înțelegere a legislației cât mai exactă. În consecință, nu au fost propuse sau dezbătute probleme de natura politicilor fiscale, precum eliminarea unor impozite sau modificarea unor cote de impozitare, ci numai propuneri privind simplificarea și clarificarea legislației fiscale curente.
Astfel, istoric vorbind, Ministerul a adoptat o serie de schimbări substanțiale propuse de mediul de afaceri, precum prevederile referitoare la entitățile de tip holding sau alinierea anului fiscal la anul contabil al contribuabililor. Într-o manieră similară, ne așteptăm ca o mare parte a propunerilor din măsurile incluse în prima variantă a proiectului de rescriere a Codului fiscal să fie preluate și în continuare.
În forma în care a fost publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și transmis pentru dezbatere publică, proiectul de rescriere a Codului fiscal cuprinde, pe lângă inițiativele legislative ale Ministerului, și o mare parte din propunerile discutate în ședințele cu mediul de afaceri. Deoarece multe dintre acestea au fost adoptate prin acest proiect propus pentru dezbatere publică suntem optimiști că propunerile noastre vor fi menținute. Printre propuneri se regăsesc modificarea regulii generale de deductibilitate a cheltuielilor, a modalității de corectare a erorilor din punct de vedere fiscal, simplificarea modului de impozitare a asocierilor în participaţiune, introducerea noțiunii de entitate transparentă fiscal sau modificarea definiției și a criteriilor de clasificare a activităților dependențe/independente. Pe de altă parte, rămân în continuare în discuție și alte subiecte de interes major în sfera impozitelor directe care necesită clarificări, precum: modalitatea de impozitare a câștigurilor din capital, tratamentul fiscal aplicabil reorganizărilor, inclusiv în sensul armonizării legislației fiscale cu Legea societăților comeciale sau limitele de deductibilitate ale cheltuielilor cu dobânzile. Pentru o mai bună înțelegere, prezentăm în continuare o scurtă trecere în revistă a acestora.
Noi reguli de determinare a impozitului pe profit: alinierea la noi standarde și noțiuni specifice mediului economic actual
Unele dintre cele mai importante modificări, propuse de Ministerul Finanțelor Publice în urmă discuțiilor cu mediul de afaceri, se referă la revizuirea principiul general de deductibilitate a cheltuielilor, în sensul considerării drept cheltuieli deductibile a tuturor cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice și nu doar a celor efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile, așa cum se menționează în prezent.
Noul principiu poate veni în ajutorul companiilor, prin posibilitatea de a deduce anumite cheltuieli efectuate nu atât în scopul realizării de venituri impozabile, dar în scopul desfășurării activității economice precum diverse acțiuni de marketing și promovare, de reducere a cheltuielilor prin optimizarea anumitor procese sau de a îmbunătăți condițiile de lucru pentru angajați. De asemenea, o măsură pozitivă care în practica ar putea reduce semnificativ eforturile și obligațiile administrative ale contribuabililor este introducerea posibilității de a corecta erorile nesemnificative în anul în care au fost înregistrate fără a mai fi necesară rectificarea rezultatului fiscal anterior, căruia veniturile și cheltuielile înregistrate îi sunt aferente, așa cum se prevede în prezent.
Impozitarea veniturilor din servicii prestate de nerezidenți
În ceea ce privește impozitul cu reținere la sursă pe veniturile obținute din România de nerezidenți, se dorește revenirea la regula conform căreia numai veniturile din servicii prestate pe teritoriul României (cu excepția celor din prestarea de servicii de management sau de consultanță în orice domeniu) reprezintă venituri impozabile în România. Regula introdusă în 2013, conform căreia veniturile din servicii prestate atât pe teritoriul României cât și în afara României (de ex. servicii de marketing, reclamă și publicitate, asistență tehnică, etc.) a pus de-a lungul timpului multiple dificultăți în practică, având un impact negativ în derularea contractelor încheiate de companiile din România cu furnizori nerezidenți. De aceea, revenirea la fostă regula de impozitare ar avea un impact pozitiv și va înlesni colaborarea contribuabililor rezidenți cu entități pe plan internațional.
Un nou sistem de calcul al impozitului pe clădiri
Se propune instituirea unui nou sistem de calcul al impozitului pe clădiri, în funcție de destinația clădirii (rezidențială sau nerezidențială), precum și de tipul proprietarului (persoană fizică sau juridică). Intenția Ministerului, în cazul clădirilor folosite în scop rezidențial de către persoane fizice, este de a se menține sistemul actual de calcul prin aplicarea unui procent de 0,1% la valoarea impozabila a clădirii, însă de a se renunța la impozitarea suplimentară în cazul persoanelor care dețin mai multe astfel de proprietăți.
Pe de altă parte, intenția Ministerului este ca impozitul datorat în cazul clădirilor folosite în scop nerezidențial să se calculeze prin aplicarea unor cote majorate asupra valorii clădirii (între 0,25% – 1,5%, respectiv 2% asupra valorii impozabile, în funcție de caz). Un exemplu de utilizare a clădirilor în scop nerezidențial ar fi închirierea acestora către alte persoane fizice sau companii, caz în care proprietarii ar datora un impozit pe clădiri mai mare. În ceea ce privește impozitul pe clădiri datorat de persoane juridice române, se propune aplicarea unei cotei reduse de impozitare de 0,1% în cazul clădirilor utilizate în scop rezidențial. De asemenea, au fost reduse și cotele pentru clădirile a căror valoare nu a fost actualizată în ultimii trei ani pe bază unui raport de evaluare (5-10%), comparativ cu cele aplicabile în prezent clădirilor care nu au mai fost reevaluate în ultimii 3, respectiv 5 ani (10-20%, respectiv 30-40%). Se propun modificări și cu privire la valoarea impozabilă a clădirilor, care poate fi ultima valoare înregistrată în evidențele organului fiscal, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare și care poate fi diferită de valoarea de inventar înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, așa cum prevede legislația fiscală în prezent.
Concluzii
Proiectul aduce simplificări și clarificări cu privire la legislația fiscală în vigoare în vederea aplicării corecte a acesteia de către contribuabili, însă nu își propune să introducă schimbări majore de structură sau cu privire la politicile fiscale din România. Mai mult decât atât, acest proiect a reprezentat o etapă importantă în consolidarea relației de cooperare dintre mediul de afaceri și Ministerului Finanțelor Publice, care în scopul îmbunătățirii sistemului fiscal din România, se dorește a fi continuată și în viitor.
Camelia Malahov, Senior Manager Servicii fiscale, Deloitte România
Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii fiscale si juridice, Deloitte România